Cunosc pe cineva care mi-a povestit asta...v-o pun şi eu vouă. Nu vrea nici laude, nici compătimiri...aşa cum se întâmplă, sâcâitor de des atunci când oamenii află că:
" Prunciii se nasc in diferite moduri...prin naştere naturală, prin cezariană sau de sub tricou...da, de sub tricou...Aşa cum au ieşit şi ai mei, în lipsă de alte variante.
- Cum, mami, nu ne-ai purtat in burtică?! Păi noi azi am văzut o femeie care avea bebe în burtică! Tu de ce nu?
- Dragii mamii, n-a putut mama să vă poarte în burtică, dar v-am purtat în inimă ...Mi v-a dat Domnul în brațe că doar Lui îi spusesem de mulți ani ce dor îmi era de voi!
Ştiam că va veni o zi ca asta...o zi a întrebărilor, o zi a explicațiilor, încă de-atunci, pe când i-am ținut pentru prima dată în brațe şi în suflet, aveau doar 3 zile de viață... şi 3 zile de când purtau pe ei stigmatele abandonului... Femeii îi trebuie 9 luni pentru a face nu numai în trup ci şi în suflet culcuş pentru puiul său. Un timp al aşteptării, un timp al pregătirii, un timp al obişnuinței cu gândul şi bucuria că e mamă...la mine a durat câteva minute. I-am luat în brațe, i-am privit, i-am mângâiat şi am început să fiu...
De câte ori de-atunci nu mi-am făcut scenarii despre cum va trebui cândva să le-o spun fără să-i doară tare, că mama e mama, chiar dacă nu i-a ținut în burtă, ci doar în inimă, chiar dacă nu-i hrăneşte din ea ci cu tot ce e ea.
Iată însă, că n-apuc să zic nimic din cele ce mi le închipuisem de-atâtea ori că le voi spune lor când va veni vremea să întrebe, că.... hop! mi se dau jos din brațe, şi cum stăteam eu în genunchi pe covor, mi se bagă fata subtricou, apoi fuga şi băiatul.
Încep a chicoti pe sub tricoul meu şi drăguța de ea zice:
-Gata! Acum am încăput!!!
Le-am prins căpşoarele aşa cum le întrevedeam prin tricoul meu întins la maxim, ca pielea de pe burtă la 9 luni...m-am aplecat şi i-am sărutat, aşa, prin materialul din bumbac natural. Era joacă pe ei şi veselie...le simțeam trupuşoarele înghesuindu-se acolo, le simțeam căldura respirației şi bătaile inimilor le auzeam. Cu fiecare mişcare pe care-o făceau, tricoul lua forma corpului lor...am stat aşa, cu ei fixați la burta şi în inima mea. Şi inima bătea tare şi tot tare se şi bucura..
Cine-o mai zice că nu i-a ținut mami în burtă, s-o creadă el!...ştim noi mai bine taina noastră !"
Roxana Batariuc
