Pe aripi de păsări, venind, primăvara
Cuprinde în brațe pământul și zarea,
Sărută țărâna cu dorul fierbinte,
Și-aprinde-n semințe iubiri cu suflarea...
A iernii pecete topește și-o scoate,
Cu verde năframă îmbracă ogoare...
Cu zâmbet de înger se-alintă pe fețe,
Când trilul de păsări înalță cântare...
La sânu-i cel rodnic se-nghesuie pomii,
Grăbindu-i pe muguri să îmbobocească.
Și ea îi mângâie cu raze de soare,
Ca seva din vene cu flori să renască...
Și glia respiră cu aburi de ceață,
Cu lacrimi de dor se frământă izvoare,
Iar firul de iarbă ferice zvâcnește,
Covoare s-aștearnă, pe lunca din vale...
Răvașe din ceruri în suflet aduce,
Pe vise-nghețate le-nvață să zboare,
Tristețea alungă cu ploi și speranțe,
Trimisă de Sus și în veci călătoare...
Din fir de lumină și fir de mătase
Iubiri conturează cu plus de culoare,
În roșu și alb lângă inimi sădește
De ea împletite, cu drag, mărțișoare...
Diana Sava Daranuța
