Dor de casă…

1761

Îmi lipsește azi ca niciodată,
Focul dintr-o sobă de la țară...
Și căldura lutului din vatră,
Și aroma pâinii din cămară...

Îmi lipsește lemnul ce trosnește,
Măcinându-și firea în cenușă...
Și a flăcărilor aprigă poveste,
Ce sfârșesc ca dragostea ascunsă...

Îmi lipsește-n coardă Busuiocul,
Cel sfințit cu dor de Bobotează...
Și aroma lui păzind sorocul,
Strajnic în amurg și în amiază...

Îmi lipsește candela, timida,
Ce-și vărsa lumina prin unghere...
Și mi-e dor să mângâi trandafirii,
Cei înghesuiți în lăicere...

Îmi lipsește lada cea de zestre,
Râul din ștergare și prosoape...
Unde printre flori și horboțele,
Pânzele se-aștern ca niște ape...

Îmi lipsește-n miezul cel de iarnă,
O cănuță plină cu izvar...
Aburii fierbinți din strop de poamă,
Să-mi alunge frigul cu nectar...

Îmi lipsesc tăcerile tăcute,
Gustul lor smerit de împăcare...
Când vorbeau cuvintele nespuse,
Aducând și pace, și răbdare...

Îmi lipsește-a mamei mângâiere,
Vocea ei cea blândă și duioasă...
Zâmbetul zidit pe fața tatei-
Îmi e dor de mine și...de CASĂ...

Diana Sava Daranuta


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
3166

«Domnule, înainte de a fuma o ţigară rugaţi-vă, ziceţi un Tatăl Nostru»

În 1905, când Stareţul Siluan şi-a petrecut câteva luni în Rusia, mergea adesea pe la mănăstiri. Într’o astfel de călătorie cu trenul şedea în faţa unui negustor. Acesta, prietenos şi-a deschis tabachera de argint, oferindu-i o ţigară. Părintele Siluan i-a mulţămit, dar nu a luat ţigara. Atunci negustorul a început să-i zică: «Nu cumva, Părinte, […]