Nu există viață duhovnicească fără rugăciune.
1. Să facem din rugăciune o obișnuință zilnică și nu doar un gest ocazional.
2. Să nu înceapă ori să se termine ziuă fără rugăciune.
3. Cel mai bine e să găsim un timp dedicat doar pentru rugăciune. În acest fel îi mulțumim lui Dumnezeu, Cel care ne dăruiește toate clipele vieții noastre.
4. Oricât de grăbiți am fi dimineața ori de obosiți seara, trebuie să ne rugăm cât de puțin. Rugăciuni ca „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat” ori rostirea rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”) aduc pacea și binecuvântarea în viața noastră.
5. Un creștin adevărat se roagă citind Rugăciunile serii, Rugăciunile dimineții, Acatiste, Paraclise. Să ne străduim să devenim „profesioniști ” ai rugăciunii, să ne impunem o regulă de rugăciune, după ce am discutat-o, mai întâi, cu duhovnicul nostru.
6. Rugăciunea este absolut necesară pentru igiena sufletească.
7. Un suflet care nu primește rugăciunea zilnică este amenințat de tristețe și de prăbușirea în deznădejde.
Fiecare cuvânt dintr-o rugăciune e important ‒ roagă-te cu mintea adunată!
Cu gura poți rosti și psalmi, și acatiste, și canoane, și poți rosti și această rugăciune scurtă de care am amintit. Însă, când rostești cu gura, adeseori mintea colindă pe alte coclauri. Și de aceea este bine să fim mai concentrați, să facem un efort; dacă nu reușim dintr-o dată, putem repeta rugăciunea.
S-o repetăm, să ne căim pentru această rătăcire a minții. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute, să ne adunăm mintea aceasta în noi înșine, orice rugăciune am face, fie ea rugăciune de psalmi, paraclisul Maicii Domnului sau Canonul către îngerul păzitor.
Dacă am avea mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al rugăciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru că mintea rătăcește, după ce ne rugăm, suntem aceiași oameni ca și înainte de a ne ruga. Dacă nu reușim să fim atenți, repetăm rugăciunea.
O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, pentru că rugăciunea spusă fără să fim atenți este nulă. N-are răspuns din partea lui Dumnezeu pentru că facem aceasta numai cu buzele, iar „cu inima fiind departe de Mine”, cum spune Mântuitorul Hristos.
Așa încât rugăciunea trebuie să fie concentrată, fie că-i spusă cu glas tare, fie că-i spusă în taină. Căci cuvintele rugăciunii sunt alcătuite în așa fel, încat să ne conducă spre noi înșine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns în noi. Mântuitorul ne spune: „În voi este Împărăția lui Dumnezeu”. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Voi sunteti temple ale Duhului Sfânt”. (Pr. Sofian Boghiu)
Pentru un familist care stă la serviciu opt ore, are copii, trebuie să facă mâncare, cumpărături, cum poate să țină el rânduiala rugăciunii inimii?
Parintele Petroniu Marin răspunde: "Chiar și în aceste condiții, se poate.
Cunosc oameni care duc o viață obișnuită, oameni din lume, care merg la serviciu, care au griji, care au tot felul de încercări în viața de familie, care au copii, care au soț sau soții și care, totuși, sporesc în rugăciune, ajung la o rugăciune de calitate.
Mă refer la rugăciunea minții și a inimii, nu doar la cititul unor acatiste sau la cititul altor rugăciuni, care sunt, de asemenea, folositoare.
Omul poate dobândi această lucrare chiar și în lume, și am exemple la Spovedanie de credincioși care se roagă și care au dobândit această rugăciune și care o păstrează. O mai pierd câteodată, dar o au undeva în inima lor. Oamenii aceștia au bucurie, au pace, primesc har și când îl pierd, se întristează și iarăși se dedică rugăciunii, și iarăși îl redobândesc".
