Părintele Aviv Țambaliuc- slujitorul cu o rîvnă aparte pentru tînărul ortodox

2792

  Preotul, ca unul luat dintre oameni şi rânduit pentru oameni, are un rol covârşitor, şi anume acela de a se jertfi şi de a da dovadă de un eroism moral pentru a schimba faţa lumii. Acest lucru ne este confirmat cu prisosință încă o dată în plus de un vrednic slujitor al Bisericii. Este vorba de părintele Aviv Țambaliuc, parohul Paraclisului cu Hramul ,,Sfîntul Nicolae” din Liceul ,,George Meniuc” care depune multă dăruire învățîndu-i pe credincioși cuvîntul lui Dumnezeu.

Recent părintele a marcat un frumos popas aniversar, 30 de ani de viață pământească. Cu acest prilej Sfinția sa a avut bunăvoința să ne acorde un interviu în care ne-a relatat despre trăirile, împlinirile şi aspiraţiile sale la ceas aniversar. 

-Ce va determinat să alegeți această cale a vieții și unde ați slujit la început?

În anul 2009 am fost hirotonit în treapta de preot de Înalt Preasfințitului Vladimir.

Cu ajutorul și sprijinul părintelui Octavian Moșin, în fața căruia vin cu plecăciune și cu mulțumire, am început să slujesc în localitatea Dumbrava, acolo unde am înțeles că este greu să îl apropii pe om de cele duhovnicești dar este și mai greu să îl menții. Între timp, aici la Liceul ,,George Meniuc” se construia această capelă. Așa a rânduit Bunul Dumnezeu ca să vin să slujesc în acest sfânt lăcaș și să continui lucrările de construcție împreună cu directorul instituției. A fost greu de la început, dar datorită faptului că întotdeauna am fost înconjurat de adevărați dascăli și destoinici slujitori care m-au povățuit în toate, am depășit orice obstacol. Dacă la primele slujbe veneau trei, cinci enoriași, acum iată că ne bucurăm de prezeța a chiar o sută de persoane la sfintele sărbători. Cel mai îmbucurător este prezența copilașilor, dornici de a primi Trupul și Sîngele Mîntuitorului.

- De la cine a-ți moștenit dragostea față de Biserică?

Rădăcinile mele își au proviniența dintr-o dinastie de slujitori. Bunelul a fost preot, tatăl și fratele la fel sunt preoți și mai am și cumnați, care la fel au ales această cale. Mulțumesc lui Dumnezeu că sufletul meu a fost inundat de dragoste și credință de la o vârstă fragedă.

-Este cunoscut faptul că depuneți un efort considerabil pentru formarea noilor generații, întrucât predați Religia tinerilor din Liceul ,,George Meniuc”. Care este atitudinea elevilor față de cele duhovnicești?

Atitudinea tinerilor depinde în cea mai mare parte de familia în care au crescut. Majoritatea tinerilor manifestă deschidere și entuziasm față de cele discutate în cadrul orelor de Religie. Pot să zic că este foarte îmbucurător faptul, că ajungând în fața sfântului lăcaș, copilașii se închină și își fac semnul crucii. Văzând aceasta, mi se umple sufletul de bucurie.

Deși avem câțiva copii care nu frecvenează, aceasta nu se întîmplă din motivul că nu își  doresc, ci din lipsa de timp de vreme ce au un program supraîncărcat.

-Ce activități organizați cu tinerii întru familiarizarea lor cu valoarea instimabilă a Ortodoxiei?

  -Din prima zi de slujire aici, am crezut de cuviință ca dincolo de aspectul liturgic, tradițional pastoral, să vin cu implicarea și catehizarea celor tineri. Astfel, am încercat ca să atragem copilașii către lăcașul sfânt prin organizarea diferitor evenimente, demonstrând că de fapt, Biserica nu este numai locaș de cult, ci și casa în care sunt așteptați toți ca să se simtă aproape de Dumnezeu. În decursul a peste șase ani de zile am organizat în jur la patru sute de pelerinaje prin țară, în aproape toate mănăstirile, dar și prin Ucraina, România.

Deși se apropie o mare sărbătoare, hramul bisericii noastre, cu acest prilej vom organiza diverse activități întru ajutorarea copiilor cu dizabilități. Astfel, vom încerca să îi bucurăm pe cât posibil cu dulciuri, jucării, hăinuțe, iar în spiritul sărbătorilor de iarnă, ne planificăm să organizăm și un festival.

-Ajuns la acest frumos popas aniversar, cu ce gînduri vă adresați lui Dumnezeu?

Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile de care m-a învrednicit și Îl rog să-mi dea sănătate, pentru ca să mai pot realiza lucrurile pe care le-am planificat şi pe care sper să mi le binecuvânteze Tatăl Ceresc și să îmi dea faceri de bine, ca să sporesc în dragoste și liniște.

 


Articole postate de același autor
3745

Nimeni nu a intrat în Rai prin confort

Cu cât omul este mai împietrit la inimă, cu atât mai profundă este căderea sa. Un ou se sparge și atunci când cade de la 30 cm, în timp ce o stâncă trebuie să fie urcată la mare înălțime, ca să cadă și să se zdrobească. Omului care are o inimă foarte împietrită îi va […]