Nu există „alţii” pentru creştini. Eu am spus multe despre mine, dar de tine vorbeam. Şi când vorbesc despre tine, nu te cunosc decât prin mine, dar te cunosc. Te cunosc în năzuinţele tale, în nădejdile tale, în neputințele, păcatele şi ruşinile tale cele mai adânci; dar te cunosc totuși în măreţia pe care Domnul a pus-o în tine ca şi chip şi asemănarea Sa.
Când vezi pe aproapele tău, cât de departe ar fi el geografic sau sufleteşte, să fii convins că este un alt eu. Şi el, fie prieten sau duşman, are nevoie de aceeaşi mărturie de care şi eu am nevoie. Roagă-te, omule bun, pentru cel ce-ţi e rău, pentru cel ce păcătuieşte, şi mulţumeşte pentru binele pe care îl faci aproapelui tău. Gelozia să fie departe de noi, fiindcă lucrul pe care-l poftim de la cel care ne face gelos este tocmai lucrul pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu.
Deci, un alt eu a ajuns la ceea ce eul meu nu a ajuns, dar prin el am ajuns la acelaşi. E într-un fel şi câştigul meu. Moartea fratelui este moartea mea. Viaţa fratelui este viaţa mea. Sfântul Siluan zice: „Fericit cel ce iubeşte pe fratele său, că fratele nostru este viaţa noastră”. ( Părintele Rafail Noica)
Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, Editura Anastasia, 2004, p. 85-86
