Nimeni pe lume nu poate face întoarcerea ta, rugându-se în locul tău!
Oricine te iubeşte și se roagă pentru tine şi suferă pentru tine, poate face astfel mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu, dar oricât te-ar iubi altcineva, oricât de mult ar vrea să facă şi ar face pentru tine, dacă tu însuţi nu faci nimic şi nu vrei să faci nimic, totul este în zadar. Poţi să fii foarte aproape de Domnul, poţi să fii chiar în casa unde Domnul spală şi iartă păcatele altora, poţi să fii chiar acolo, lângă cei care ascultă chemarea Domnului şi care vin şi se predau Lui, care se hotărăsc pentru El şi îşi aleg partea cea bună care în veci nu se va lua de la dânşii, dar dacă tu însuţi nu înţelegi preţul clipei aceleia şi dacă tu însuţi nu faci acest pas, rămâi afară.
Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară spre pierzare. Poţi să fii chiar fiul unui părinte credincios sau soţul unei soţii credincioase sau părintele unor fii credincioşi, poţi să trăieşti toată viaţa ta lângă suflete credincioase sau în familia celor credincioşi, dar dacă tu însuţi nu te-ai născut din nou, dacă tu însuţi n-ai adus inima ta la Domnul ca să ţi-o spele, tu vei muri în păcatele tale, fără să vezi împărăţia lui Dumnezeu, fără să fii mântuit şi vei fi despărţit pe veci de iubiţii tăi care au fost credincioşi.
Extras din Lacrimă și har, EdituraBonifaciu, Bacău, 2010, p. 143
