Mai sunt şi din cei care nu se roagă niciodată…

5796

Un pantofar fu invitat odată la nuntă, unde erau de față și mulți tineri. Înainte de masă, pantofarul nostru își făcu cruce și își zise rugăciunea obișnuită de dinainte de masă. Tinerii izbucniră în hohote de râs. Iar unul dintre oaspeți îi zise cu dispreț:

-Așa-i că la dumneata acasă, în familia dumitale de pantofori, se roagă toată lumea?

-Toată lumea?! Zise pantoforul. Nu, nu chiar toată lumea…

Cum, numai dumneata te rogi? Nu se roagă și ceilalți ai casei?

-Nu, răspune pantoforul, căci în coteț mai am doi purcei și o scroafă, care nu se roagă niciodată…


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
488

De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare? Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în […]

Articole postate de același autor
621

Nu se poate să devenim desăvârşiţi fără suferinţă

In vremurile de odinioară, eremiţii obişnuiau să se trezească la miezul nopţii şi să săvârşească slujba de noapte. În continuare, dimineaţa, după ce se lumina de ziuă, săvârşeau Dumnezeiasca Liturghie. Chiar şi acum, la multe mănăstiri de la Sfântul Munte, slujba de dimineaţă, în special Liturghia, începe abia după ce răsare soarele. Deja la ultima […]