Mai sunt şi din cei care nu se roagă niciodată…

5737

Un pantofar fu invitat odată la nuntă, unde erau de față și mulți tineri. Înainte de masă, pantofarul nostru își făcu cruce și își zise rugăciunea obișnuită de dinainte de masă. Tinerii izbucniră în hohote de râs. Iar unul dintre oaspeți îi zise cu dispreț:

-Așa-i că la dumneata acasă, în familia dumitale de pantofori, se roagă toată lumea?

-Toată lumea?! Zise pantoforul. Nu, nu chiar toată lumea…

Cum, numai dumneata te rogi? Nu se roagă și ceilalți ai casei?

-Nu, răspune pantoforul, căci în coteț mai am doi purcei și o scroafă, care nu se roagă niciodată…


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
405

Jertfa pentru binele celui bolnav

Dacă cerem ceva de la Dumnezeu fără să jertfim şi noi ceva, rugăciunea nu ne este ascultată. Dacă stau şi spun: „Dumnezeul meu, te rog, fă-l bine pe cutare bolnav’, fără să fac vreo jertfă, este ca şi cum aş spune nişte cuvinte frumoase. Numai atunci când Hristos va vedea dragostea mea, jertfa mea, îmi […]

Articole postate de același autor
533

Cum trebuie să procedezi când te cuprinde deznădejdea, te simţi murdar de păcate?

Cum trebuie să procedezi când te cuprinde deznădejdea, căci te simţi murdar de păcate? – Un om duhovnicesc nu poate spune niciodată că nu este păcătos. Se vede mai păcătos decât toţi, dar face şi fapte de pocăinţă, se duce la mănăstire. Dispreţul acesta faţă de tine s-ar putea, de fapt, să fie o autentică […]