Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova a Sfințit monumentul funerar ridicat în cinstea lui Eugeniu Chiriac, trecut la Domnul în mai 2020

934

În prima jumătate a zilei de sâmbătă, 30 aprilie 2022, la cererea Dn-lor Eugen și Argentina Chiriac, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Moldova sa aflat în incinta Cimitirului Central (Armenesc) din Chișinău unde a oficiat o panihidă și slujba de sfințire a monumentului funerar ridicat în cinstea lui Eugeniu Chiriac, fiul Dn-lor Eugen și Argentina Chiriac.

Alături de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova au înălțat rugăciuni Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicolae (Roșca), Duhovnicul Mănăstirii Ciuflea și un sobor de preoți și diaconi.

La eveniment fiind alături soția și băiețelul său, părinții și rudele copleșite de durere dar cu credința că Hristos a Înviat și că Dumnezeu va rândui pentru Eugeniu viața cea de veci în Împărăția Sa.

La finalul slujbei, Mitropolitul Vladimir a rostit un cuvânt de mângâiere și compasiune pentru familia răposatului, și pentru cei care au fost astăzi alături în comuniune de rugăciune, pentru odihna și iertarea păcatelor adormitului Eugeniu în care se menționează:

„Hristos a Înviat! A doua duminică după Învierea Domnului Iisus Hristos, este închinată celor adormiți în Domnul, iar dânșii oricând dar mai mult acum, așteaptă milostivirea noastră, cuvântul nostru bun și rugăciunile noastre. Prin aceasta noi izbăvim pe cei trecuți în lumea cealaltă de la munca cea veșnică în Lumina Preasfintei Treimi. Dumnezeu să-l odihnească pe Eugeniu în latura drepților iar nouă, celor ce îl purtăm în sufletele și rugăciunile noastre, putere și credință în călătoria acestei lumi Dumnezeu să ne dăruiască.”

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace! Veșnica lui pomenire!

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media,

Sursa: mitropolia.md


Articole postate de același autor
3130

Cineva m-a vorbit de rău ‒ cum să nu mă enervez?

Într-adevăr, a adăugat Avva Zosima, cel care doreşte calea cea strâmtă cu adevărat, se mustră aspru pe sine când se tulbură şi se mustră neîncetat: Ce te înfurii, suflete al meu? Ce te tulburi şi spumegi? În acest fel arăţi că eşti bolnav! Dacă n-ai fi, nu te-ar durea! De ce, în loc să te […]