Înainte ca să fie bucurie și sărbătoare, toată viața noastră înseamnă efort

278

Ce este sărbătoarea? Ea este apropierea de noi, de Biserică, a bucuriei date de Dumnezeu. Pe de o parte, întreaga viață a Bisericii este o sărbătoare fără sfârșit; pe de altă parte, ea este pregătirea pentru ultima sărbătoare: împlinirea tuturor lucrurilor, a lumii înseși, în Dumnezeu. Așa înțelegem de ce fiecare sărbătoare, fiecare celebrare a Bisericii este clădită pe o dublă structură de pregătire și împlinire.

Noi ajungem la Paști nu numai privind la calendar și zicând: „Anul acesta va fi pe data de 3 mai”. Trebuie să trecem prin Postul Mare. Înainte de Crăciun trebuie să parcurgem Postul Crăciunului. Înainte de fiecare sărbătoare există totdeauna pregătire, purificare, post. Când mergem la Sfânta Împărtășanie, care este cea mai mare bucurie pe care un om o poate primi, noi trebuie să postim. Toate acestea ne descoperă și ne învață adevăratul înțeles al sărbătorii. Este ușor „a merge la biserică”, este dificil a sărbători. Pentru că doar „mersul la biserică”, doar prezența acolo nu sunt suficiente. Adevărata celebrare este totdeauna o participare activă. Dar nimeni nu poate atinge acea participare și înțelesul, adâncimea, bucuria celebrării, dacă nu s-a pregătit pe sine însuși. Nu putem, fără o schimbare, sări de la o ceartă la bucuria creștină. Nu putem, după un prânz bogat, cu tutun și alcool, deveni deodată „duhovnicești”.

Noi suntem oameni căzuți. Poftele noastre, trupurile noastre, totul ne împinge în jos, spre pământ. Este mai ușor pentru noi să stăm jos decât în picioare, să dormim decât să stăm treji, să citim glume decât un roman bun și să citim un roman bun decât Evanghelia. Bucuria și toate lucrurile cele pline de slavă pe care Dumnezeu ni le dă ne apar la început ca poveri, ca ceva dificil sau chiar imposibil. Noi nu le acceptăm tocmai din aceste motive. De aceea trebuie să facem un efort; și, înainte ca să fie bucurie și sărbătoare, toată viața noastră înseamnă efort.

De aceea, nu putem celebra o sărbătoare fără a trece prin acest efort de pregătire. Acesta este sensul profund al instituției creștine a postului. Sensul creștin al cuvântului „post” nu este doar acela de a schimba dieta. Adevăratul post este totdeauna trupesc și spiritual; este efortul omului întreg. De ce? Pentru că aceasta este singura cale pentru noi să devenim iarăși lumină. Deschiși lui Dumnezeu și bucuriei Sale. Este imposibil a intra în Împărăția lui Dumnezeu fără a scăpa de „grăsimea” spirituală a tot ceea ce este rău, superficial, neînsemnat și muritor în viața noastră. Acesta este motivul pentru care ritmul vieții Bisericii este totdeauna acela de pregătire și împlinire.

 

(Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață: desăvârșire creștină prin intermediul experienței liturgice,

Ed. Basilica, 2014)


Articole Asemănătoare
1153

Să vă dedicați studiului Sfintei Scripturi, al Psalmilor, al textelor patristice

Încă de foarte tânăr, muncind în Sfântul Munte, Cuviosul Porfirie a conștientizat influența bună pe care o are studierea textelor sacre asupra instruirii, formării și transfigurării conștiinței umane. În legătură cu aceasta, învață următoarele: „Sufletul se sfințește și se curăță prin studierea cuvintelor Părinților, prin învățarea pe de rost a Psalmilor, a locurilor scripturistice, prin […]

Articole postate de același autor
448

Toate Bisericile Ortodoxe autocefale rămân fidele tradiției liturgice ortodoxe de împărtășire a credincioșilor

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit în şedinţă de lucru, a transmis marţi că a luat act de „răspunsurile întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale adresate Patriarhului României referitoare la modalitatea de împărtășire a credincioșilor în cadrul Sfintei Liturghii în contextul pandemiei cu noul coronavirus”. „Toate Bisericile Ortodoxe autocefale rămân fidele tradiției liturgice ortodoxe de împărtășire […]