Marile încercări ne călăuzesc pe calea mântuirii

479

Puteri de dimensiuni cosmice se unesc împotriva rugăciunii (Efeseni 6, 12), și lor li se adaugă însăși firea omului căzut. Când însă împotrivirea față de aceste puteri nimicitoare se întețește și darul de Sus al rugăciunii se înmulțește, atunci răsare și bucuria nădejdii în biruința cea mai presus de lume a lui Hristos.

Dar pentru ca să atingă desăvârșirea acestui fel de rugăciune, pe care Părintele Sofronie o definește ca ridicare a lumii zidite din căderea sa, omul este supus la o mare încordare și trece prin multe și felurite stări. Trece de la stări de mare înălțare duhovnicească, la un simțământ de pustiire lăuntrică, și de la o creștere, la o împuținare a „puterii sale de rugăciune”. Aceste schimbări ale stărilor – prin care omul de rugăciune trebuie să treacă cu sârguință și cu toată inima – îl călăuzesc spre neprețuita cunoaștere a tainei căilor mântuirii.

 

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Lărgiți și voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, p. 151)


Articole Asemănătoare
4568

Să le lăsăm pe toate în grija Domnului!

Trăsătura caracteristică a fiecăruia dintre noi este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, […]

Articole postate de același autor
2226

Doamne, ajută-mă și învață-mă cum să mă rog! (Protosinghelul Nicodim Măndiţă)

Spuneau maicile din Mănăstirile Văratec şi Agapia că părintele Nicodim era un om de rugăciune. Se ruga în chilie cu mâinile înălţate spre cer, se ruga în biserică, se ruga pe cale, se ruga în pădure, permanent slăvea pe Dumnezeu. După ce-şi termina rugăciunea, deschidea uşa chiliei şi vorbea cu oamenii, spovedind şi mângâind pe […]