Hristos a Înviat în toți

218
Am ajuns, iar, în mare, La peștii răpitori, Cu drapelul credinței. Să mă vadă smerită, Renăscută, după Învierile Din inima lor. Să le fiu acoperământ De la rănile nopților Când îi visam iar, casa mea. M-au întrebat cât de frumoasă Ne este viața șchiopătând Până la această dreptate. Am atins a scrie cum toți peștii S-au dezbrăcat de înstrăinare, Luminând credință în mare... Diana Ciugureanu-Zlatan

Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
1195

„Niște bătrâni”

Cum să nu vină oare peste noi Necaz și molimă – „divină comedie”, Când ne-am semnat sentința spre infern, Spunând că bătrânețea-i – maladie?   Și-n timp ce-nnebuniți de disperări, Tot stăruim în rugăciuni, să fie bine, Bătrânii îi uităm și-i renegăm, Iar ei în liniște ne-așteaptă și…coc pâine…   Cât de puțin ne-a trebuit […]