„Frică ia pe îngeri De a Ta-ngropare…” Denia Prohodului Domnului la Mănăstirea Curchi

1208

„Îngroparea-Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Și puterea îți măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.”
(Starea I, strofa 50)

În seara Sfintei şi Marei Vineri din Săptămâna Patimilor, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mânăstiri Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Slujba Prohodului Domnului în fața Sfântului Epitaf, în prezenţa obștii monahale.

În Sfânta şi Marea Vineri Biserica dreptmăritoare trăieşte două evenimente cutremurătoare: răstignirea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi punerea Sa în mormânt. Punctul central al slujbelor din această zi, şi al tuturor slujbelor din întreaga perioadă premergătoare Sfintelor Paşti, îl reprezintă Utrenia Sâmbetei celei Mari, în cadrul căreia este cântat Prohodul.

Prohodul Domnului reprezintă plângerea pentru Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Care de bunăvoie S-a jertfit pentru întregul neam omenesc. Dincolo de sentimentul de tânguire pe care-l trăim la această slujbă, suntem îndemnaţi să privim și către Învierea cea dulce – când Hristos-Biruitorul omoară moartea „călcând-oˮ, iar celor din morminte viaţă dăruindu-le, de vreme ce El Însuşi este „Dătătorul vieţiiˮ.

La sfârșitul doxologiei mari, PS Siluan, Egumenul așezământului monahal, împreună slujitorii mănăstirii, care au purtat Sfântul Epitaf, au făcut înconjurul bisericii. Procesiunea tradițională simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. La sfârșitul acesteia, toți cei prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult, care ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă.

La finalul slujbei, Ierarhul Orheiului a adresat un cuvânt de învăţătură către cei prezenți în care a vorbit despre jertfa Mântuitorului care reprezintă un act de ascultare şi de iubire, un act de mijlocire unică şi permanentă pentru fiecare dintre noi. „Mântuitorul Hristos, în Vinerea Mare, ne-a iubit pe noi toți așa cum nimeni, și niciodată, nu ne-a iubit. Să încercăm în acest timp pînă la Înviere să ne gândim la acest adevăr, să facem ca dragostea Lui Hristos pentru noi să rodească și să renască sufletele noastre,” a menționat Preasfinția Sa.

Sursa: manastireacurchi.md


Articole postate de același autor
2756

Ai grijă de sufletul tău ‒ roagă-te, odihnește-te, bucură-te!

Să valorificăm duhovnicește timpul nostru. Unul din lucrurile pentru care vom fi judecați va fi realitatea timpului. Oamenii sfinți trăiesc această realitate. Ei au o foarte mare sensibilitate față de tema timpului, de a nu pierde deloc timp. Marii sfinți sunt aceia care puteau să valorifice și ultima secundă din viața lor. Deseori, oamenii spun: […]