L-a biruit femeia cu postul şi cu rugăciunea

22411

Părinte, soţul meu nu vrea să meargă pe calea credinţei şi mă lupt cu el, dar nu-l pot convinge.

Stai oleacă! Nu-l poţi face sfânt dintr-o dată! Ce vreau să spun? Sfântul Teodor Studitul spune: „Femeie, nu încerca să-l faci pe bărbat sfânt dintr-o dată, că nu poţi! Câte puţin, câte puţin se îmbogăţeşte cineva, şi la cele trupeşti, şi la cele duhovniceşti“.

„Hai să ţinem azi post, că este sfânta vineri!“ „Nu pot, că eu am treabă!“ „Hai să ţinem până la amiază!“ Dă-i cu linguriţa!

„Hai să facem milostenie!“ „Nu am de unde da!“ „Hai să dăm măcar o pâine în numele Domnului. Un pahar de apă în numele Domnului!“

„Lasă înjuratul!“ „Nu pot, că sunt obişnuit!“ „Uite ce! Lasă-l măcar o zi! Ia luptă-te tu o zi, să vezi că n-ai să mori!“ La toată fapta bună, ia-l câte oleacă! Şi aşa, încetul cu încetul, vede el că a avansat; şi apoi începe şi el să pună voinţă mai tare. Dar nu deodată: „Măi, că nu faci aşa! Că nu umbli aşa!“ Dacă ai să faci aşa, dai cu toporul unde-i aţa slabă şi se rupe.

Îmi povestea o femeie aici: „Părinte, mă lupt cu el de zece ani de zile să păstrăm oleacă de curăţie în posturi, la zile mari. N-am reuşit în nici un chip. Am zis: „Doamne, aş vrea şi eu să mă împărtăşesc!“„. Că din cauza lui nici ea nu putea primi Sfintele Taine.

Şi-i spune: „Măi, uite ce-i! Te rog, pentru dragostea lui Iisus Hristos, lasă-mă să fiu curată în Săptămâna Mare, să postesc şi eu, să mă pot împărtăşi!“ Că preotul i-a spus: „Dacă poţi să ţii o săptămână măcar, te împărtăşesc“. Că dacă nu ţine curăţia, poate să ţină tot postul şi tot nu se poate împărtăşi. Ea postea până la Paşti postul, dar, din cauza lui, nu se putea împărtăşi, că nu păzea curăţia în familie. Şi el zice: „Îi cam mult o săptămână!“

Dar a învăţat-o o rudă de-a ei bătrână: „Fată, ia ţine tu trei zile de post negru şi ai să vezi ce-o să facă Dumnezeu cu dânsul!“ Trei zile n-a gustat nici apă, nimic. La trei zile, i-a dat Dumnezeu o boală şi a zăcut până la Paşti. Nu i-a mai trebuit nimic! Trecuse Paştele! I-a spus femeia: „Acum ce zici? Ai să ţii de acum posturile?“ „De acum ţin toată viaţa, că era să mor! Nu-mi mai trebuie nimic!“ a zis el.

L-a biruit femeia cu postul şi cu rugăciunea.

Extras din arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti – dialog cu arhim. Cleopa Ilie


Articole Asemănătoare
4262

Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?

Adesea se întâmplă ca oamenii care nu sunt urâţi la chip sau care nu au probleme grave de sănătate să rămână singuri. Sunt oare ei de vină că au respins pe cineva, că nu au văzut persoanele trimise lor sau că voia Domnului a fost astfel, spre binele lor? Se întâmplă ca omul să nu […]

Articole postate de același autor
2483

Cred că nu mă mai iartă Dumnezeu…

Într-o zi a venit la el un om plângând, să se mărturisească.  – De ce plângi, fiule? l-a întrebat mitropolitul. Ce păcate ai făcut?  – Înaltpreasfinţite, am slujit ca preot, fără să fiu preot. Am botezat, am spovedit, am îngropat, am slujit Sfânta Liturghie, am împărtăşit oameni. Am făcut cel mai greu păcat! Eu cred […]