Bogații care au găsit fericirea

3469

A fost odată, într-un ținut îndepărtat, un om cu avere multă, numit Ilie. După douăzeci și cinci de ani de muncă, acest om a strâns o avere mare.

Toți ziceau:

– Ce fericit este Ilie! Are la avere de nu-i mai dă socoteală. N-are de ce să moară.

Mai multe nenorociri se abătură asupra casei lui și sărăci atât de mult, încât un vecin milos îl primi pe el și pe nevastă-sa să-l slujească în curte.

Într-o zi, i-au venit acestui om niște oaspeți.

– Văzură-ți – zise el – pe bătrânul care trecu acum?

– L-am văzut. Ei, ce-i cu el?

– Uite: a fost cel mai bogat din ținut.

– Tătucă – îl strigă unul din ei – vino să guști ceva cu noi!

Din vorbă în vorbă, îl întrebară cum se simte acum, când e sărac.

– Atâta vreme am căutat fericirea – zise el – și numai de doi ani am găsit-o, de când sunt aici.

– Glumești, i-au zis oaspeții.

– Nicidecum! Puteți s-o întrebați și pe bătrână. Ea vă va spune chiar mai bine decât mine.

O chemară pe bătrână și aceasta le spuse:

– Este adevărat. Am fost bogați și nu aveam pic de odihnă. Nici să vorbim, nici să gândim la Dumnezeu sau la izbăvirea sufletului nu aveam vreme. Și griji mari!

Acum avem timp să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne gândim și la sufletul nostru. Cincizeci de ani am căutat fericirea și abia acum am găsit-o!

– Adevărat – zise și bătrânul – înainte eram niște proști, plângând pierderea averii, dar Dumnezeu ne-a arătat acum adevărul.

Oaspeții rămaseră pe gânduri.

Cât de dificil ne este să înțelegem că fericirea se găsește în simplitate, în sfânta simplitate.

„…Oamenii nu mai au capacitatea de a fi bucuroși și fericiți, pentru că nu mai sunt capabili să-i facă pe ceilalți bucuroși și fericiți”.

Omenirea confundă fericirea și bucuria, n-o mai deslușesc în adevăratul ei sens, au pervertit-o și în felul acesta nu are rezultatul scontat.

Cât de mult persistă în suflet bucuria că ai bucurat pe aproapele! Și are această persistență pentru că poartă în ea lucrarea divină – iubirea aproapelui. Dar numai în simplitate poate omul să dobândească aceasta – exact ca cei doi bătrânei din povestea de mai sus.

Sursa: romaniadiaspora.blogspot.ro


Articole Asemănătoare
2911

„- Ce faci părinte? – Cad şi mă ridic!…”

„Domnul îl iubeşte mult pe păcătosul care se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său zicându-i: Unde ai fost până acum copilul Meu? De multă vreme te aştept!”(Sfântul Siluan Athonitul) Dumnezeu întotdeauna ne numără ridicările şi nu căderile. Niciodată nu o să ne întrebe Doamne de ce am căzut; fiindcă ştie, înţelege, simte, […]

Articole postate de același autor
483

Procesiune cu Icoana Maicii Domnului „Cea cu trei mâini” în jurul municipiului Soroca

În dimineața zilei de miercuri, 24 iulie, un sobor de preoți a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Soroca. Ulterior, Episcopul IOAN al Sorocii, împreună cu sute de creștini au mers într-o procesiune cu Icoana Maicii Domnului în jurul municipiului Soroca. Cei prezenți au mers pe jos peste 20 de […]