Ești atât de negru, ca să pot rămâne atât de alb!

3387

Vara aceasta am fost invitat la un nou popas aniversar al scriitorului Nicolae Dabija. M-am așezat în sală alături de scriitorul creștin Ion Vicol.

La un moment dat, domnul Vicol mi-a zis: „Ești atât de negru, ca să pot rămâne atât de alb”. M-au impresionat cuvintele lui. S-ar părea, la prima vedere, că scriitorul se referea la faptul că eu eram într-o reverendă neagră, iar dânsul – îmbrăcat în pantaloni și cămașă de culori deschise. Dar sensul acestei vorbe înțelepte e mult mai profund.

Avem nevoie unul de altul în acest proces al desăvârșirii duhovnicești. Avem nevoie de rugăciune unul pentru altul și, mai presus de toate, e nevoie de smerenie și pocăință pentru o viață îndreptată și plină de lumină. Numai sub epitrahil primim dezlegarea și ne albim sufletul.

Și preoții trec sub epitrahil… Cred că negrul reverendei „absoarbe mai ușor păcatele”!

Pr. Octavian MOȘIN


Articole Asemănătoare
318

Balada

Cât trăim pe acest pământ Mai avem un lucru sfânt, O câmpie , un sat natal O clopotniță pe deal. Cât avem o țară sfântă, Și un nai care mai cântă, Cât părinții vii ne sunt Mai există ceva sfânt. Cât durea-ne-vor izvoare, Ori un cântec ce dispare, Cât mai avem ceva sfânt Vom trăi […]

Articole postate de același autor
3171

Drumul de la comunicare la cuminecare (I)

Oamenii de astăzi tot mai puțin comunică unul cu altul. Dar și mai puțin comunică cu Dumnezeu. Nimeni nu-și dorește o comunicare seacă, lipsită de suflet și de interes. Și doar atunci când începem a vorbi cu Dumnezeu suntem în stare să comunicăm mai firesc și mai sincer cu aproapele nostru. Pentru că astfel se […]