Ești atât de negru, ca să pot rămâne atât de alb!

3383

Vara aceasta am fost invitat la un nou popas aniversar al scriitorului Nicolae Dabija. M-am așezat în sală alături de scriitorul creștin Ion Vicol.

La un moment dat, domnul Vicol mi-a zis: „Ești atât de negru, ca să pot rămâne atât de alb”. M-au impresionat cuvintele lui. S-ar părea, la prima vedere, că scriitorul se referea la faptul că eu eram într-o reverendă neagră, iar dânsul – îmbrăcat în pantaloni și cămașă de culori deschise. Dar sensul acestei vorbe înțelepte e mult mai profund.

Avem nevoie unul de altul în acest proces al desăvârșirii duhovnicești. Avem nevoie de rugăciune unul pentru altul și, mai presus de toate, e nevoie de smerenie și pocăință pentru o viață îndreptată și plină de lumină. Numai sub epitrahil primim dezlegarea și ne albim sufletul.

Și preoții trec sub epitrahil… Cred că negrul reverendei „absoarbe mai ușor păcatele”!

Pr. Octavian MOȘIN


Articole Asemănătoare
6644

Unde sunt, Doamne, fără de Tine?

1. Dumnezeu e o fiinţă-stare. El este Binele, cu toate sinonimele lui – Dragoste, Adevăr, Frumos, Dreptate, Armonie etc. – care locuieşte printre noi. 2. Abia învăţasem să scriu, când bunicul meu Ioan Dabija mă alesese dintre toţi nepoţii pe mine, pentru că făceam literele mari cât un sfert de foaie fiecare, ca să-mi dicteze […]

Articole postate de același autor
5256

Credința trebuie inclusă în cei șapte ani de acasă

Adesea după moralitatea omului putem stabili religiozitatea acestuia sau cel puțin deschiderea către cele sfinte și dumnezeiești. Credința nu cade de undeva, ea se cultivă. Și din acest motiv nu trebuie să lipsească din cei șapte ani de acasă. “Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu […]