Poţi tu să-mi spui unde este Dumnezeu?

1790

Doi oameni vorbeau despre existenţa sau neexistenţa lui Dumnezeu. Unul spunea că da, altul spunea că ba. Şi atunci unul din ei a propus un arbitru: Să întrebăm un copil. Să vedem ce ne spune o minte încă în stare pură în faţă existenţei. Poate să nu fie concludent ceea ce gândeşte el, încă nedezvoltat, dar să vedem totuşi. Măcar aşa din curiozitate.

Cel care nu credea l-a întrebat:

– Copile, crezi în Dumnezeu?

– Cred, a răspuns copilul. Mi-a spus mama că El a făcut totul şi că vede totul.

– Dar poţi tu să-mi spui unde este Dumnezeu? Uite, ai de la mine un măr, dacă-mi răspunzi.

– Nene, i-a răspuns copilul, îţi dau eu două mere, dacă îmi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2106

Ca şi Domnul Hristos

O mamă obişnuia să vorbească adesea copiilor ei despre suferinţa Domnului Hristos. Le zicea: -„Să ştim să suferim şi noi ca El, şi El ne va ajuta să scăpăm de suferinţă”. Şi mai ales, despre drumul calvarului le vorbea mama lor. Copiii ascultau – şi se minunau. Într-o zi, unul din ei se îmbolnăvi. Mama […]

Articole postate de același autor
1891

Nu ne judecăm drept pe noi înșine

Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt. Făgăduiesc să se facă mucenici cei care răsplătesc aproapelui fie bune, fie rele. Bun lucru este conștiința și nu o răbdăm. Vizitiu al voințelor noastre este inima și nu ne supunem ei. Amenințăm să lovim, nevoind să […]