Actualitate

Dumnezeu pedepseşte răutatea noastră

306

Doi bătrâni, un soţ şi soţia sa, s-au îmbolnăvit de o boală foarte grea. Zăceau amândoi în pat, ducând boala fără să crâcnească. Într-o zi, însă, venind să îi spovedească şi să îi împărtăşească, aşa cum făcea în fiecare lună, înainte să sune la uşă, părintele îl auzi pe bărbat înjurând şi blestemând.

– Ce s-a întâmplat cu el, cum de s-a schimbat aşa?

– Părinte, acum câteva zile ne-am certat rău. După ce ne-am certat, boala fiecăruia a devenit mai greu de suportat. Eu mi-am dat seama că

Dumnezeu pedepseşte răutatea noastră şi am vrut să facem pace. Dar el nu a vrut să mă ierte. Şi de atunci nu mai poate suporta durerile. Pe mine durerile m-au lăsat.

– Până nu vrea să vă iertaţi unul pe altul nu îl pot împărtăşi, şi nici dezlegare de păcate nu îi pot da. Dacă el crede că e mai important să ţină supărarea, să ştie că, dacă nu te iartă pe tine, nu va fi nici el iertat de Dumnezeu.

Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004


Articole Asemănătoare
9102

Minunea cea mai mare

Era pe la începutul primăverii, când mugurii copacilor plesneau unii după alţii în cununiţe de flori roz-albe. Vrăbiile şi mierlele îşi slobozeau cântecele prin văzduh, iar oamenii trăgeau cu putere în piept miresmele lui april. Primăvara cea zglobie bătea şi la ferestrele spitalului. Înauntru însă erau oameni bolnavi, cu privirile umbrite de un val de […]

Articole postate de același autor
10769

Cărbunii dragostei ard vălul păcatelor. Pentru Tine, de o mie de ori…

Am sărutat timpul și verbul „a spera”. Visul vibrează cutremurând ochii uitaţi sub pleoape ce au botezat până târziu în noapte vioara obrajilor mei. Iar vis între două ferestre. Razele îmi deschid genele aşezate până târziu în rugă. Şi dorul a stat sprijinit pe ţurţurii ce mi-au scârţâit orele de taină, aruncând în geam aşchia […]