Părintele Lazăr spune ceva foarte interesant: că muntele pe care îl mutăm cu credința este propria noastră mândrie – un munte colosal! Și îl aruncăm în mare!
Bine, dar cum putem face asta?
Numai cu harul lui Dumnezeu! Rugați-vă cu toată inima: „Doamne, vindecă-mă de mândrie” și a doua zi, El începe s-o facă! Azi am auzit la radio că Sfântul Ioan Gură de Aur zice că ceea ce avem nevoie, ceea ce ne va duce în Rai, este nimicirea mândriei noastre – asta și nimic altceva!
Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, pp. 432
