De ce pe unii îi iubește toată lumea?

452

Pe cel smerit niciodată nu-l urăște vreun om, nici nu-l rănește cu vorba, nici nu-l disprețuiește. Ci fiindcă Îl iubește pe Stăpânul lui, el este iubit de toți. Iubește pe toți, și toți îl iubesc pe el. Toți îl doresc și în tot locul unde se duce îl primesc ca pe un înger al luminii, și-i dau cinstire. Înțeleptul și învățătorul, de-ar vorbi, sunt siliți să tacă în fața celui smerit. Că lui îi dau rândul să vorbească. Ochii tuturor stau țintă la gura lui, așteptând să grăiască vreun cuvânt. Și toți așteaptă cuvântul lui, ca pe al lui Dumnezeu. Vorba lui este la fel de scurtă ca a sofiștilor, care-și pun la încercare gândurile lor. Cuvintele lui sunt mai dulci auzului celor înțelepți decât fagurul de miere pentru gâtlej.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 98-99


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
492

Degeaba vrei să pari plin de pace, dacă ții minte răul…

Vine un „moment rău” în care suntem stăpâniţi de patima mâniei şi scoatem în afară nu numai prisosul, ci şi ceea ce este înăuntrul cisternei de otravă pe care o avem în sufletul nostru. Astfel, se întâmplă ca şi cu marea: când se învolburează, scoate la suprafaţă lucrurile nefolositoare ascunse înlăuntrul ei şi, oarecum, îşi curăţă […]