Acum, din nefericire, totul s-a întors cu susul în jos şi căsătoria creştină autentică, în care soţul şi soţia cunosc şi îndeplinesc aşa cum trebuie porunca privitoare la relaţia dintre ei, se întâlnește extrem de rar. Chiar şi în familiile ortodoxe, soţia este adeseori cap de facto, iar soţul îi e supus.
Se pune întrebarea: dacă soţia este cap, cine ocupă atunci în familie locul lui Hristos şi cine ocupă locul Bisericii? Nu aşa trebuie să fie într-o căsnicie creştină! (...)
Desigur, nu este totul atât de simplu. Nu este suficient ca soţul şi soţia să-şi cunoască rolurile pe care le au în cadrul familiei, ci sunt datori să le şi îndeplinească aşa cum trebuie. Or, cu aceasta avem o foarte mare problemă, fiindcă vremea noastră este o vreme a bărbaţilor slabi şi a femeilor puternice. Acum este foarte greu să întâlneşti un bărbat cu adevărat puternic, responsabil şi grijuliu.
Care sunt cauzele degenerării sexului masculin şi masculinizării celui feminin?
Să începem cu faptul că, înainte, bărbatul pur şi simplu nu-şi putea permite luxul de a fi slab. Viaţa era foarte dură, chiar dacă luăm numai istoria recentă, direct premergătoare revoluţiei bolşevice. 80% din populaţia ţării noastre era alcătuită din ţărani. Un bărbat era obligat să întreţină prin muncă grea o familie întreagă, iar familiile erau foarte numeroase. Ţara noastră era o ţară agrară, ţăranii munceau pământul, arau şi aşa mai departe. Femeile făceau câte şapte, zece copii, îi creşteau, ţineau gospodăria şi îşi ajutau soţii.
După revoluţia bolşevică, situaţia s-a schimbat. Femeile au început să facă studii superioare, să lucreze în domenii în care înainte lucrau numai bărbaţii. După al Doilea Război Mondial, de pe front s-au întors doar o treime din bărbaţi. Femeile au fost nevoite să facă munci bărbăteşti, să-şi crească copiii singure.
Perspectiva asupra rolurilor îndeplinite în familie de bărbat, respectiv femeie, s-a schimbat drastic. Femeile au devenit mai puternice, bărbaţii n-au mai avut aceeaşi autoritate de capi ai familiei ca înainte, deşi în vremea comunismului familiile erau încă trainice.
Vremurile democraţiei, care au venit cu principiul că totul este permis, au dus familia la o totală decădere. Acum, o treime din copii se nasc în afara căsătoriei, aşadar nu au parte de exemplul unei familii complete. Copiii nu văd cum trebuie construite în mod corect relaţiile dintre soţi, cum trebuie repartizate în mod corect rolurile acestora. În familiile în care nu există tată şi mamă nu găseşti o ierarhie corectă. Bărbaţii crescuţi de mame singure sunt aproape toţi „băieţeii mamei”; nu se pot îngriji nici măcar de ei înşişi, cu atât mai puţin de familie.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 82-83)
