Nu putem merge niciodată spre Dumnezeu, decât pornind de la El…

1069

Trebuie subliniată încă o dată coincidența profundă între iubire și cunoașterea lui Dumnezeu într-un act în mod indivizibil iubitor și înțelegător, în mod inseparabil unul în inima-minte. El condiționează aspectul existențial, experimental al credinței și explică pentru ce credința ortodoxă nu se definește niciodată cu termenul de adeziune intelectuală, ci ține de metanoia radicală a nous-ului, a minții, de înnoirea sa totală datorită evidenței și certitudinii trăite într-o anumită și paradoxală „simțire a transcendentului”. Acest termen nu are nimic în comun cu sensibilitatea pur psihică și emotivă, ci înseamnă realismul concret, trăit de minte. Este vorba de sensibilitatea nous-ului, a minții, ce scoate în evidență trăirea mistică a energiilor divine care iluminează.

Transcendența lui Dumnezeu ne învață că nu-L putem cunoaște niciodată din afară, că nu putem merge niciodată spre Dumnezeu, decât pornind de la El, găsindu-ne deja El, atinși fiind de arzătoarea lui apropiere.

Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană


Articole postate de același autor
6031

Dacă nu putem să-l iubim pe aproape­le, măcar să-l compătimim…

Încă o lege pe care au descoperit-o Părinţii asceţi este aceea că, dacă judecăm pe aproapele nostru şi nu ne pocăim de judecată, cu siguranţă vom cădea şi noi în acelaşi păcat, mai devreme sau mai târziu. De ce? Pentru că, dacă nu putem să-l iubim pe aproape­le, măcar să-l compătimim. Dacă noi credem că […]


Foto