Actualitate

Cuvântul lui Dumnezeu este hrana sufletului

328

Cuvântul lui Dumnezeu este deopotrivă tăria şi lumina sufletului. Cel ce citeşte cuvântul lui Dumnezeu dă hrană, putere şi lumină sufletului său. Cel ce poate, ar trebui să citească cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, iar cel ce nu poate ar trebui să-l asculte pe cel ce citeşte din Sfanta Scriptură.

Toţi Sfinţii arată folosul citirii Sfintei Scripturi. Sfantul Serafim de Sarov zice:„S-ar cuveni ca sufletul să se îndestuleze cu cuvântul lui Dumnezeu. Căci cuvântul lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfântul Grigorie Teologul, este pâinea îngerilor, ce hrăneşte sufletul care flămânzeşte după Dumnezeu. Dar mai presus de toate, ni s-ar cuveni să citim Noul Testament şi Psaltirea. Căci de aici vine luminarea minţii... De mare folos ne este să citim toata Scriptura întru pricepere. Domnul îi dăruieşte omului mila Sa pentru a se sârgui să facă aceasta mai vârtos decât pentru orice alte fapte bune şi îl covârşeşte cu darul priceperii. Când omul îşi îndestulează sufletul cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci se umple cu priceperea binelui şi a raului.”

Un monah s-a plâns Sfântului Arsenie că citind din Sfanta Scriptură, nu simţea nici puterea cuvintelor pe care le citea, nici dulceaţă în inima sa. Marele Sfânt i-a zis:„Fiul meu, citeşte numai! Am auzit că îmblânzitorii de şerpi, atunci când descântă şerpii, rostesc vorbe pe care nici ei nu le înteleg, dar şerpii, auzind aceste vorbe, simt puterea lor şi se îmblânzesc. Aşa şi noi, câtă vreme graiurile Scripturii sunt pururea pe buzele noastre, măcar deşi nu simţim puterea lor, duhurile rele tremură şi fug, căci nu pot suferi graiurile Duhului Sfânt, Care a scris aceste cuvinte dumnezeieşti prin oamenii cei de El insuflaţi, le va auzi, le va pricepe şi va veni degrabă în ajutorul tău. Asemenea şi dracii le vor auzi şi le vor pricepe şi vor fugi de la tine adică, Cel pe Care Îl chemi în ajutor va întelege, iar cei pe care voieşte să-i depărtezi de la tine vor înţelege şi ei. Şi amândouă doririle ţi se vor împlini.

Sfantul Nicolae Velimirovici, Dictionarul vietii vesnice, Editura Egumenita, 2014, pagina 425-426

 


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
4259

„Ce să fac acum, Dumnezeul meu?”

Aceasta este o istorisire adevărată pe care ne-a povestit-o cel care a trăit-o îndeaproape. Bărbatul și femeia erau refugiați din Smirna. Cel care ne-a povestit despre aceștia i-a cunoscut în Atena. Erau singuri, singuri de tot, fără rude, la fel ca cei mai mulți refugiați de la Răsărit. Nici copii nu aveau. Doi oameni simpli, triști, […]

Articole postate de același autor
145

Cum să nu fii smerit, când de la tine nu ai nimic?

Ţine minte chipul smereniei: trupul tău este luat din pământ şi în pământ va merge iarăşi. Ai fost adus întru fiinţă din nefiinţă şi neştiut îţi este unde vei merge – unde vei fi rânduit de Dumnezeu. Nu tu însuţi te-ai adus la fiinţă şi nu știi unde te vei strămuta după fiinţarea vremelnică de […]