Când lucram ca și controlor pe tren, timpurile erau foarte grele şi nu ne dădeau suficient cărbune pentru a ne încălzi vagoanele, dar ne condiţionau să nu încercăm să încălzim cu altceva conductele, căci ne bagă la închisoare. Dar, nu care cumva să se întâmple să îngheţe apa în ţevile de încălzire că tot închisoarea ne aşteaptă. Atunci eu, fiind pusă într-o situaţie atât de grea, încercam să aduc cărbune din altă parte, pentru a încălzi vagonul. În una dintre aceste dăţi, a dat peste mine un miliţian care imediat a început să strige la mine, m-a trântit jos şi a început să mă lovească cu picioarele, să mă târască pe jos şi altele. Eu îl rugam să mă lase, căci nu am făcut nimic rău, iar dacă au să îngheţe ţevile de încălzire ale trenului, eu am să fiu dusă la închisoare. El însă rămânea neînduplecat şi mă lovea în continuare. Despre Părintele Lavrentie de la Cernigov eu auzisem multe de la pasagerii trenului şi în acel moment dificil, necunoscându-l personal pe el, mi-am îndreptat gândurile spre dânsul şi am început să mă rog aşa:
„Maica Domnului, împreună cu toţi sfinţii şi Părinte Lavrentie, rugaţi-vă şi mijlociţi pentru mine, păcătoasa, în faţa Bunului Dumnezeu”. Atunci, dintr-o dată, poliţaiul s-a oprit pe loc ca împietrit, dându-mi drumul, iar pasagerii care erau adunaţi au început să strige la el şi să-l certe, aşa încât el a plecat, dar m-a lăsat în stare gravă. Pasagerii din vagonul meu m-au ridicat de jos, m-au dus în compartiment şi au încercat să mă liniştească.
Inima îmi bătea foarte tare, încât abia mai puteam respira şi nu-mi puteam reveni. Deodată, înaintea mea a apărut un călugăr care a făcut semnul Sfintei Cruci asupra mea şi apoi a dispărut. Eu m-am liniştit pe dată, m-am ridicat cu totul sănătoasă şi i-am întrebat pe cei din jurul meu, care mă ocroteau şi erau îngrijoraţi pentru mine:
– Unde este Părintele?
Ei, miraţi, mi-au răspuns că n-au văzut niciun Părinte.
– Cum n-aţi văzut nici un Părinte, că eu l-am văzut acuma, aici. Era îmbrăcat cu schimă.
Toţi m-au privit miraţi şi nu mi-au răspuns nimic.
Acel chip mi s-a întipărit foarte bine în memoria mea. Prin anii 60, ajungând eu la Cernigov, am văzut fotografia Părintelui Lavrentie şi m-am mirat, căci acesta era Părintele ce-l văzusem în tren cu mulţi ani în urmă. Acesta era călugărul care m-a apărat şi m-a liniştit în acea clipă grea: Părintele schiarhimandrit Lavrentie, grabnic ajutător şi mijlocitor al celor în necazuri şi pericole.
Schimonahia Sviatoslava, Oraşul Kiev
Sfântul Lavrentie de la Cernigov. Viaţa, învăţăturile şi minunile făcute de Dumnezeu prin acest mare Părinte, Editura Credinţa strămoşească, 2003, p. 77-78
