Cum de pot ști uneori ghicitoarele și vrăjitoarele trecutul sau viitorul nostru?

S-a întâmplat poate să auziți discuții de la diferite persoane care au mers la ghicitoarele în palmă, în cafea, în cărți sau în bobi, sau la vrăjitoare, că li s-a spus ce au făcut în trecut, deși nu se cunoșteau. Aici apare marea nedumerire: Cum poate o vrăjitoare să-mi știe mie trecutul, dacă e prima dată când o văd în viața mea, iar ea îmi povestește lucruri care s-au întâmplat cu mine cu ani de zile în urmă?

Astfel concluzia imediată a celor care se duc la ghicitoare și vrăjitori este: Dacă-mi știe trecutul, atunci cu siguranță va ști să-mi zică ceva și despre viitor.

Cum zice Biserica Ortodoxă că a merge la ghicitoare este păcat, când defapt ele povestesc lucruri adevărate din trecutul unui om? Acesta este răspunsul pe care încercăm să-l dam în continuare.

În primul rând vreau să știți că întotdeauna păcălelile se fac prin amestecarea binelui cu răul, a adevărului cu minciuna. E un fapt pe care-l trăim zilnic.

Să luam de exemplu în considerare discursul demagogic al unui politician în campanie electorală, care se folosește de nevoile comunității anunțând fel de fel de programe și de măsuri pentru binele populației, dar de fapt în realitate el caută putere și bani. Odată ajuns în scaunul mult dorit măsurile trâmbițate întârzie să apăra și discursul din campanie se dovedește a fi unul plin de minciuni și promisiuni deșarte. Așa cum observați politicienii amestecă adevărul (măsurile care trebuiesc luate pentru binele comunității) cu minciuna (promisiunile neîndeplinite, sau împlinite doar parțial).

La fel s-a întâmplat și cu FNI-ul, fondul de investiții care oferea dobânzi foarte mari la începutul celor care contribuiau cu bani și apoi, când vestea s-a dus printre oameni și fondul a devenit atrăgător și pentru alți posesori de economii, a fost dat în faliment, patronii plecând cu toți banii. Observați amestecul viclean al adevărului (dobânzile oferite unor participanți la fond) cu minciuna (furtul banilor și falimentul fondului):

La fel se întâmplă și în relația dintre un băiat și o fată, când baiatul insistă să aibă împreună relații intime. Fata refuză și până la urmă baiatul îi pune condiția: „dacă mă iubești cu adevărat te culci cu mine, dacă nu atunci ne despărțim”. Fata naivă, acceptă și se culcă cu băiatul. Nu după mult timp băiatul o părăsește. Observați amestecul viclean între adevăr (sentimentele dintre baiat și fată, gesturile tandre, timpul petrecut împreună până la acel moment) și minciună (condiția mincinoasă pusă de băiat pentru a obține ce vrea, și părăsirea fetei la puțin timp după aceea.)

Dacă ne vom uita atent vom observa în toate aspectele vieții cum binele se întrepătrunde cu răul și adevărul cu minciuna, și asta pentru că noi oamenii suntem păcătoși. Dacă vom fi sinceri ne vom uita în sufletul nostru și vom observa cât de mult se ameste binele și răul în noi, ce fel conviețuiesc în același trup virtuțile și patimile, impulsul spre dragoste și fapte bune și cel spre egoism și păcate.

De fapt puterea răului tocmai în aceasta constă: în camuflarea lui în „vegetația” binelui și neobservarea lui de către ceilalți. Gândiți-vă! Dacă cineva i-ar spune unei fete să meargă să se prostitueze, ar accepta? Sunt mari șanse să nu accepte. Dar dacă i-ar oferi un loc de muncă la un salon de masaj sau la un video-chat ? Probabil că ar accepta și pe parcurs ar observa ca de fapt tot la prostituție este chemată.

Camuflarea răului îi dă mult mai multe șanse să fie acceptat.

Revenind la ghicitoare, ele fac același lucru, amestecă adevărul cu minciuna pentru a seduce clienții și a le inspira încredere.

În primul rând trebuie să știți că Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe atenționează că lucrarea vrăjitoarelor și a ghicitoarelor este lucrarea necurată a diavolului. Diavolul a fost unul dintre cei mai mari îngeri ai lui Dumnezeu și se numea Lucifer, care din cauza neascultării lui și a mândriei excesive a fost pedepsit, ajungând așa cum este astăzi. Diavolul ca toți îngerii din ceruri, are și puterea aceasta de a ști tot adevărul despre ce a fost în trecut și despre viitor poate intui în parte, ce se va întâmpla, având o minte ascuțită. Viitorul în deplinăttea lui, îl știe doar Dumnezeu, așa cum ne spune Mântuitorul Hristos în Faptele Apostolilor: "Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa." (FA 1,7)

Ghicitoarele și vrăjitoarele sunt „ajutate” în demersul lor de mintea inteligentă a diavolului, care știe tot ce s-a întâmpă cu toată Creația, implicit și cu noi, de la început și până la sfârșitul veacurilor. Diavolului îi lipsește o singură calitate: smerenia, în rest este credincios, știe că Dumnezeu există și se cutremură de frică în fața Lui, este inteligent, este prezent pretutindeni, și multe altele. Diavolul însă e invidios pe om că poate ajunge în rai, acolo de unde el a fost dat afară pentru păcatele pe care le-a săvârșit. Din acest motiv diavolul încearcă pe toate căile să-l ispitească și să-l păcălească pe om. Diavolul este tolerat de Dumnezeu, și la sfârșitul veacului va fi pedepsit mai puternic decât până acum.

Răspunsul la întrebarea: Cum de poate ști o vrăjitoare trecutul sau prezentul meu? este simplu: Diavolul este cel care lucrează prin ea și o „inspiră” ce să zică.

Că lucrarea vrăjitoarelor și a ghicitoarelor este una vicleană se observă și din următoarele:

• Cer bani clienților care vin în fața lor pentru a le prezice viitorul. Nu fac acest lucru din iubire față de persoana respectivă ci în mod interesat și egoist. Vedeți și cazul cu Oana Zăvoranu unde vrăjitoarele au păcălit-o într-un asemenea hal încât i-au luat zeci de mii de euro, ba chiar și mașina.

• Ghicitoarele și vrăjitoarele sunt femei urâte, cu chipul întunecat, iar ochii lor inspiră adesea neîncredere și frică. Toate acestea se întâmplă din cauza diavolului care lucrează prin ele și care ușor-ușor le înrăiește, le contaminează cu lucrarea lui satanică. Ochii, numiți oglinda sufletului, trădează de obicei răutatea din sufletul acestor femei.

• Se folosesc de obiecte sfinte (cărți, icoane, cruci, bucăți din veșminte preoțești, cenușă din cădelniță, nume scrise pe toacă, nume scrise pe clopotele bisericii, etc) pentru a inspira încredere clienților, și pentru a arunca o aură de „sfințenie” asupra lucrării lor diavolești. Observați cum vrăjitoarele se folosesc tot de credința oamenilor în Dumnezeu pentru a-și face treaba.

• Sunt vrăjitoare și ghicitoare care te blestemă, îți prezic un viitor rău, și-ți cer bani ca să „dezlege” chipurile răul care este deja stabilit de „destinul” omului.

• Viitorul de care vorbesc vrăjitoarele nu este niciodată în mâna clientului, și nu poate fi influențat de alegerile lui, ci este mereu ceva de neatins. Vrăjitoarele lasă de înțeles că orice alegeri ar face omul până la urmă, ajunge tot unde îi este scris în destin, promovând astfel predestinația și lăsând de înțeles că Dumnezeu nu poate interveni în niciun fel asupra viitorului nostru, ba dimpotrivă: chiar El a „stabilit destinul”.

• Casele unde locuiesc deobicei ghicitoarele și vrăjitoarele nu inspiră încredere, ba dimpotrivă: frică, nesiguranță, mirosuri ciudate, obiecte cu simboluri ciudate sau diavolești.

Ar fi multe de spus despre lucrarea satanică a ghicitoarelor și vrăjitoarelor, dar prefer să vă vorbesc despre lucrarea frumoasă a lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Hrisostom (Gură de Aur), unul dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii Ortodoxe, spunea clar că diavolii nu pot niciodată ajuta pe oameni:

„Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecătorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise în Egipt, si pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Si dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău? Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din împărătia lui Dumnezeu, cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri si basme. Deci nu te amăgi, crestine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să înghete si zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat.”

Iar Părintele Cleopa zice: „Deci, noi când ne îmbolnăvim sau avem necazuri, sau suntem nedreptătiti, sau avem pagube, sau feciori de căsătorit, sau alte greutăti în familie, să nu mai alergăm la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrăjitorii si ghicitorii, ci la biserică să alergăm si la preoti, la rugăciune si la post si îndată ne va ajuta Bunul nostru Tată, Care ne-a zidit căci are milă de noi.”

De ce apelează oamenii la vrăjitorie? Tot Părintele Cleopa ne răspunde:

„Pentu că a slăbit în ei credinta si frica de Dumnezeu; pentru că nu se roagă îndeajuns crestinii de astăzi, ca să-si împlinească cererile lor prin rugăciune, iar nu prin ghicire; pentru că nu citesc Slânta Scriptură să vadă ce osândă ajung pe cei vrajitori si pentru că nu merg regulat la biserică, nu se spovedesc în cele patru posturi si nu cer la nevoie sfatul si rugaciunile preotului. Mai aleargă unii crestini la ghicit pentru că au uitat fagăduintele pe care le-au dat lui Hristos la Sfantul Botez, când au spus: Mă lepăd de satana, si de toate lucrurile lui, si de toată slujirea lui... De asemenea, mai aleargă crestinii la ajutorul diavolului când nu li se împlineste cererea lor la Bisericâ sau pentru că uită de moarte si de ziua judecătii lui Hristos.

De aceea, Sfîntii Părinti ne îndeamnă să alergăm numai la Dumnezeu, numai la Biserică si la preoti, iar nu la diavoli si la slugile lor. lar Sfantul loan Gură de Aur ne sfatuieste, zicând: "Vă rog, fiti curati de această înselăciune... si când voiesti a călca pragul casei tale, sâ zici mai întâi acest cuvânt: Mă lepăd de tine, satană, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si mă împreun cu tine, Hristoase! Fără cugetarea aceasta niciodată să nu iesi din casă. Aceasta să-ti fie toiag, aceasta armă, aceasta cetate de apărare, si împreună cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. Că asa, de te vei înarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va întâlni, nu va putea să te vatăme pe tine" (Hristoitia, p. 316-317).”

Cum pot crestinii sâ se izbăvească de vrăjitorii si de tot felul de farmece izvodite de diavolul?

„Cel ce crede cu tărie în Dumnezeu, cel ce se roagă neîncetat lui Dumnezeu si aleargă regulat la Sfanta Biserică, nu va cere niciodată ajutorul diavolului si al vrăjitorilor, care sunt vrăjmasii lui Dumnezeu.

Deci, cei ce au credintă tare în Dumnezeu, să-I ceară neîncetat ajutorul. lar cei slabi in credintă, care au cerut vreodată ajutorul vrăjitorilor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat si să ceară canon. Apoi, să nu mai apeleze la ajutorul satanei în orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu să alerge. Apoi să se roage cât mai mult cu rugăciuni si lacrimi din inimă (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) si asa cu răbdare si cu credintă se vor izbăvi de vrăji si vor primi darul Duhului Sfânt.”

Claudiu Balan