Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?

1223

Conform programului liturgic stabilit de Sfinţii Părinţi, în locaşele sfinte din întreaga lume a răsunat astăzi, înălţându-se spre cer slujba ultimii părţi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, în cadrul slujbei Pavecerniţei Mari.

Cu acest prilej, Preasfinţitul PETRUEpiscop de Ungheni şi Nisporeni, împreună cu soborul de preoţi slujitori ai catedralei, a săvârşit slujba Canonului celui Mare în Catedrala Episcopală “Sf. Bin. Cneaz Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni.

La finele canonului, cu binecuvîntarea Preasfințitului PETRU, clericul catedralei, Protoiereul Adrian LUPU, a ținut o predică pe tema ,,Plânsul adamic, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul” Marele Canon este imnul tristeţii profunde şi al pocăinţei cutremurătoare. Omul, care simte greuta­tea păcatului, care gustă amărăciunea vieţii îndepărtate de Dumnezeu, care înţelege dimensiunile tragice ale înstrăinării firii umane, prin cădere şi prin îndepărtarea de Dumnezeu, se întristează. Se smereşte. Suspină adânc şi începe brusc să plângă cu tânguire. Un plâns însă care mântuieşte, fiindcă deschide dru­mul pocăinţei. Drumul care aşază existenţa umană alături de Dumnezeu, Izvorul vieţii celei adevărate şi al comuniunii inefabile al harului şi al bucuriei. Despre plâns şi despre cântecul de jale însuşi po­etul vorbeşte în primul tropar al Canonului său: „De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?”.

sursa http://episcopia-ungheni.md/


Articole postate de același autor
3666

Ce recunoaşte o femeie când se vopseşte?

Împopoţănările de acum sunt o boală relativ nouă, dar veche totodată. Cine se ascunde în spatele aurăriei, decât cel care simte că pe dinăuntru nu are nimic! Eu n-am văzut fete simple şi curate împopoţănându-se. Părintele Vasile Mihoc avea o vorbă pe când noi eram studenţi şi ironiza un pic, şfichiuia pe tantile care se […]


Foto