Cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte

8603

Unii au multă mândrie, mult egoism, şi de aceea nu-i ajută Dumnezeu. Ani de-a rândul vin câţiva la Colibă şi mă întreabă: „Ce vrea Dumnezeu de la mine, Părinte?”. Întreabă de parcă Dumnezeu ar avea nevoie de ei, nu ei de Dumnezeu. Nici monahi nu s-au făcut, nici nu s-au căsătorit. Ca şi cum ar fi făcuţi din aur şi se tem să nu fie luaţi drept vergele de fier şi băgaţi în beton. Alţii iarăşi mă întreabă: „Părinte, ce să fac? Să mă fac monah sau să mă căsătoresc? Spune-mi pentru ce fel de viaţă sunt?”. „Tu ce vrei?” îl întreb. „Şi una şi alta”, îmi răspund. Le vor pe amândouă. Dacă le-aş spune gândul meu, că, de pildă, sunt pentru căsătorie şi să se căsătorească, se poate ca ei să nu-şi găsească odihnă, şi atunci vor veni la mine să-mi spună: „Sfinţia Ta mi-ai spus să urmez această viaţă şi, iată, acum mă chinuiesc”.

– Părinte, cum se poate întâmpla aceasta?

– Să presupunem că un tânăr are chemare pentru viaţa de căsătorie, dar se gândeşte şi la monahism. Însă, dacă nu ia aminte să facă o familie bună şi mai târziu vor apărea probleme pe care nu le va înfrunta duhovniceşte, atunci vicleanul îl va lupta cu gândurile, îi va spune mereu: „Tu erai pentru monahism, dar dacă te-ai căsătorit, aşa îți trebuie” şi nu-l va slăbi deloc zi şi noapte.

* * *

Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puțină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Odată a început să plouă, iar printr-o albie a început să curgă apă. Un nebun şi un raţionalist voiau să treacă de cealaltă parte. Atunci raţionalistul a spus: „Se va opri ploaia, se va împuţina apa şi după aceea voi trece”, nebunul, însă, nu a aşteptat, ci rupând-o la fugă prin apă, a trecut dincolo. I s-au udat puţin hainele, dar a mers acolo unde voia. Între timp ploaia în loc să se oprească, s-a înteţit şi mai mult. Apa a crescut şi, în cele din urmă, raţionalistul nu a mai putut trece de cealaltă parte, pentru că de acum era deja primejdios.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 24-25


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
7864

Ce trebuie sa facă tinerii care au mai mult de 30 de ani pentru a se căsători?

Să se căsătorească! Cum să aleagă? Cu mai puţine pretenţii. Un om la 30 de ani este foarte lucid, este destul de trecut prin viaţă şi este foarte pretenţios. Bine face că e pretenţios, dar trebuie văzut până unde are pretenţiile acestea. De curând am întâlnit pe cineva care are 43 de ani şi care […]

    Articole postate de același autor
    1102

    Ierarhul Sorocii a participat la Gala Festivalului-Concurs Coral Internațional pentru Tineret Gavriil Musicescu, ediția a VII-a

    Joi, 4 iulie, Episcopul Ioan de Soroca, având binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit VLADIMIR, a întreprins o vizită în orașul Iași, România. Preasfinția Sa a vizitat Catedrala mitropolitană ieșeană, închinându-se la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, apoi a avut o întâlnire cu Înaltpreasfințitul TEOFAN, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. În seara zilei, arhiereul vicar a participat la Gala Festivalului-Concurs […]