Actualitate

Cea mai mare luptă a vrăjmașului cu omul e că nu-l lasă să trăiască prezentul

490

De ce să-ți faci atâtea griji? Că ce-o să mă fac mâine? Dar ești sigur c-o să ajungi ziua de mâine? Dacă ai pus noaptea capul pe pernă și nu te mai ridici la rugăciune dimineața? Cea mai mare luptă a vrăjmașului cu omul e că nu-l lasă să trăiască prezentul. Sau în viitor, sau în trecut, dar nu prezentul! Bătrânii să povestească cât de vrednici erau odată, în tinerețile lor, iar cei tineri, cu planurile de viitor. Și ei nu trăiesc clipa. Nu trăiesc prezentul. Că mâine o să fac cutare lucru, poimâine altul, dar astăzi nu face nimic. Și mai ales nimic pentru mântuirea lui. Dar, omule, bucură-te de clipa asta: de oamenii de lângă tine, pe care Dumnezeu ți i-a trimis în cale, de frumusețile din jur, de păsări, de copaci, de flori și iarbă…

Dar nu – omul își zice mereu că mâine o să facă ceva, însă când vine ziua de mâine spune la fel: că tot mâine va face și va drege! În felul ăsta nici nu trăim, nici nu murim! Cu un picior în groapă și cu unul pe mal nu mai trăim prezentul și nu ne mai bucurăm de nimic.

Voi sunteți în lume: bucurați-vă unul de altul! De soțiile voastre, de copiii voștri. Mai lăsați de la voi, nu băgați în seamă toate cele – că și voi mai greșiți câteodată și trebuie să vă rabde cineva. Iar seara ia-i pe toți în brațe. Să cereți iertare de la toți. Că nu știți dacă vă veți mai trezi dimineața. Ori poate să moară vreunul dintre ei! Și a rămas supărare între voi, Doamne, ferește! Deci, toate lucrurile astea nu ne lasă să ne bucurăm de viață, dacă nu știm să le folosim. Să trăim frumos și să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu să ne bucurăm. Și să mergem la bucurie și dincolo.

Dar noi ce facem? Mașina, 200 de kilometri la oră – și cine mai vede că a înflorit copacul? Se mai uită cineva cum crește iarba? Nu. Sau poate că străbați sute de kilometri și nu vezi nimic, pentru că în mintea ta nu sunt decât planuri. Mintea ta este în altă parte. Astăzi toată lumea vorbește despre dragoste, dar toți suferă de singurătate. De ce? Pentru că nimeni nu mai trăiește în prezent.

 

Părintele Pimen Lacuschitiotul, în Lumea monahilor, nr. 125/2017


Articole Asemănătoare
190

Eu m-am mântuit!

Odată m-am întâmplat la o familie de creştini care ţineau în gazdă un preot tânăr. A doua zi, slujind Liturghia, am ieşit cu potirul la împărtăşanie, dar, în afară de doi sugari, nu s-a împărtăşit nimeni. Eu m-am uitat întrebător în jur: „Nu se mai împărtăşeşte nimeni?”. S-a lăsat linişte şi în această linişte fetiţa […]

Articole postate de același autor
1159

Seminarul „Educația religioasă în dezvoltarea personalității elevului”, desfășurat la Drochia

Marți, 17 februarie 2026, Înaltpreasfințitul Ioan, arhiepiscop de Soroca și Drochia, a participat la seminarul educativ cu genericul „Educația religioasă în dezvoltarea personalității elevului”, desfășurat în sala festivă a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din orașul Drochia. La eveniment au fost prezenți: ieromonahul PETRU (Vuluță), protopop de Drochia, protoiereul Arsenii BAZATIN, protopop de Rîșcani, protoiereul Serghei […]