Ca să oferi, nu ai nevoie de buzunar, ci de inimă…

2543

Povestea Părintele Arsenie Papacioc, că, atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gară a fost întâmpinat de un cerșetor, cerîndu-i milostenie.

Părintele, îmbrăcat într-o reverendă ponosită, copleșit de cuvintele acestui biet sărman, a "băgat mâna" în buzunarul hainei până "ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului", și... nu a găsit nimic...

Atunci, plin de iubire și cu bucurie în suflet, i-a zis omului:
- Fratele meu, nu am să îți dau nimic, dar... îți pot da o caldă îmbrățișare!

Și l-a îmbrățișat cu iubire!

Omul, cu lacrimi în ochi și prin puterea harului părintelui, i-a răspuns cu bucurie:
- Părinte, ceea ce am primit acum, nu mi-a dat nimeni, niciodată!

Privirea "atinge" ochii, îmbrățișarea "cuprinde" inima...

Ca să "oferi", nu ai "nevoie de buzunar", ci de inimă...

Ca să "primești", e nevoie de o altă inimă!

Dacă "vrei", trebuie să "dai"!

Dacă "vrei" de la Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu!

Fiecare zi are bucuria ei, fiecare om - bucuria lui...

"Totul trăiește în om", dar omul nu "trăiește" totul!

Toate "sunt" de îmbrățișat!

Pe Cruce, Hristos ne-a îmbrățișat cu IUBIREA LUI...

Îmbrățișează totul și nu uita pe nimeni!

Un zâmbet mic, O îmbrățișare mare!

"Coase buzunarul", "deschide-ți" inima!


Articole postate de același autor