Un frate a fost acuzat pe nedrept în mănăstire pentru că a căzut în păcat cu o femeie și sculându-se fratele a mers la bătrânul Antonie ce trăia retras în deșert. Și au venit frații de la mănăstire ca să-l mângâie și să-l ia înapoi, dar mai mult l-au acuzat: “Așa ai făcut!”. În zadar se apăra el.
Iar acolo s-a aflat un părinte, zis Kefala, care a spus o pildă ca aceasta: “Am văzut pe malul râului un om băgat în noroi până la genunchi și venind unii să-i dea mâna, l-au afundat până-n gât”.
Și auzind Sfântul Antonie pe părinte a zis: “Iată un om adevărat, care poate să vindece și să mântuiască suflete”.
Deci umilindu-se ei de cuvintele bătrânului, au pus metanie fratelui. Și, încurajați de avva Antonie, l-au luat pe frate la mănăstire.
Fragmentul este din Patericul Egiptean. Când cineva cade, are nevoie de susținere, dar adeseori noi îl îngropăm prin judecata și atitudinea noastră.
Sursa: avereabisericii.md
