„Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, dar cum se purta Hristos când îl vorbeau de rău?”

298

„Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.

Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau?

Nu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate?

Dacă ne-am vedea atunci când ne înviforează mânia, când revărsăm blesteme, cum ne-am mai rușina de noi înșine! Vedeţi, toţi oamenii care sunt martorii enervării şi ai mâniei noastre, care aud înjurăturile şi blestemele noastre, ne găsesc urâţi şi respingători, dar noi nu ne dăm seama.

Ei bine, dacă nu putem să ne vedem, măcar atunci când vedem pe cineva care se mânie, se ceartă, înjură, se bate, în loc să-l osândim, mai bine să ne închipuim că suntem în locul lui şi să ne gândim: „Nu cumva şi eu arăt la fel de urât când mă mânii, mă cert şi răspund cu ocări la ocări?” Şi de atunci înainte ne va fi ruşine să ne certăm, să ne mâniem, să ocăram şi să ne batem.

Dar cum răspundeau la jigniri toţi drepţii şi sfinţii? Când erau ocărâţi şi defăimaţi, când erau clevetiţi, ei îşi păstrau liniştea. De ce? Fiindcă se simţeau nevinovaţi – iar dacă se simţeau nevinovaţi, pentru ce să se enerveze?

Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă.

Chiar dacă jignirea nu este pe potriva păcatelor pe care le-am săvârşit, plecaţi-vă capul şi ziceţi: „Dumnezeule! Păcătos sunt şi vrednic de toate jignirile”. Şi se va linişti inima voastră, şi se va linişti şi cel ce vă jigneşte.”

Sfântul doctor Luca din Crimeea a fost arhiereu în biserica ortodoxă și totodată chirurg ce a fondat chirurgia septică. În chirurgia oftalmologică, efectua transplanturi de cornee încă înainte de primul război mondial. Se ruga Maicii Domnului înaintea fiecărei operații. Puterea comunistă l-a prigonit pentru credința asumată. Stalin i-a dat Premiul Național pentru medicină în 1946 însă Sfântul Luca nu a fost convins să lase haina monahală pentru a primi conducerea unui institut de medicină.

(Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă)


Articole postate de același autor
781

Preasfințitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din mun. Ungheni

În Duminica a XXI-a după Rusalii, pe 1 noiembrie 2020, Preasfințitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bn. Knz. Alexandru Nevski” din mun. Ungheni. În dimineața zilei, Ierarhul a fost întâmpinat călduros de slujitorii Catedralei Episcopale și enoriașii prezenți. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a înălțat rugăciuni pentru […]


Foto