Dacă am putea comprima într-un cuvânt esența lumii în care trăim, acela ar fi minciună.
Minciuna ne este servită abil de la naștere. Ni se promite copilărie fără sfârșit, tinerețe fără bătrânețe, iubire veșnică, bunăstare, viitor, succes.
Lumea ne pervertește treptat, lumina sfântă din ochii de copil piere, sfiala de prunc se stinge, adierea fecioriei moare, mireasma bucuriei se transformă în plăcere animalică.
Peste tot ni se servește iluzie: că vom fi fericiți, împliniți. Și tot ce e material ne dezplinește, ne rupe de izvor, ne toarnă un zid în suflete între noi și Tatăl nostru cel din ceruri.
99% din afirmațiile din presă sunt minciuni sau prostii. Tv-ul e o cutie imundă de iluzii. Internetul în afara unor biblioteci geme de mizerie servită pe pâine. Ni se promite totul: că vom slăbi, că ne crește părul pe chelie, că vom câștiga enorm, că vom deveni frumoși, tineri, nemuritori, că…
E o avalanșă enormă de minciună, delațiune, obsesie perversă, vânare de vânt și de aproapele, crimă mascată, egoism imens, ucidere de idealuri. Oamenii își ascund durerile rânjind, hrănindu-se cu durerea altora sau anesteziind suferința, uitând.
Biserica lui Dumnezeu e singura care ne oferă Adevărul care a murit și a înviat pentru noi. Ea e singurul refugiu în fața răcnetului grotesc al morții horcăind peste lume. Pământul întreg e un cimitir gigantic de oameni, de idei și de dorințe, sarcofagul care ne înghite vorace pe toți.
În acest marasm de durere, un mormânt gol, din care a înviat Omul Dumnezeu, ne învață că într-un ocean de moarte, suntem nemuritori unindu-ne cu Hristos cel înviat.
Autor: Pr. Ioan Istrati
Sursa: ortodox.md
