Toată lumea dreptmăritoare, prin Postul cel Mare, e în așteptarea Învierii Domnului.
O grijă aparte în această perioadă e și pentru cei adormiți, pe care îi pomenim prin slujbe de obște în sâmbetele a 2-a, a 3-a și a 4-a din post. Toate slujbele rânduite spre pomenire au menirea de a ține vie amintirea celor adormiți, pentru că și ei fac parte din marea noastră familie, Biserica lui Hristos.
De luni până vineri în această perioadă de postire nu se săvârșesc slujbe pentru cei adormiți, deoarece pe parcursul săptămânii nu avem Liturghii depline.
Pomenirile sunt în strânsă legătură cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a Sfântului Vasile cel Mare, care în Postul Paștelui se oficiază doar sâmbăta și, respectiv, duminica. De aceea zilele când pot fi pomeniți răposații sunt tocmai acestea două.
Cea mai recomandată este totuși sâmbăta, rânduită drept zi pentru cei adormiți. Alegerea nu a fost o întâmplare, întrucât sâmbăta Mântuitorul a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul a pogorât în iad și i-a scos pe cei drepți, care i-au așteptat venirea.
Sâmbăta se săvârșește Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, după care se rânduiesc parastase. Iar în cadrul Liturghiei avem câteva momente, când sunt pomeniți cei trecuți la Domnul.
În evlavia credincioșilor sunt cinstite practic toate sâmbetele din post drept ale morților, săvârșindu-se parastase pentru cei apropiați și dragi, cerând mila Domnului și fiind întru nădejdea Învierii. În aceste sâmbete cei adormiți sunt pomeniți în mod special, iar mulți credincioși transmit pomelnice pentru a fi în rugăciune cei care sunt din neamul lor sau apropiați trecuți la cele veșnice.
De rând cu grija de a se ruga pentru adormiți, se adaugă actele de milostenie, prin care ne arătăm dragostea și prețuirea noastră față de cei adormiți. Și milostenia devine o formă de rugăciune, izvorâtă dintr-o inimă milostivă și caldă, cerând mila Domnului de dragul celor adormiți, care urmează să se întâlnească cu Dumnezeu. Mila are și ea o trecere în fața lui Dumnezeu. Or, atunci când oferim ceva pentru sufletul unui adormit, rostim cuvintele: „Să fie în numele Domnului de sufletul adormitului…”, iar cel care primește pomana răspunde: „Bogdaprosti”, adică Dumnezeul să-l ierte.
Să nu-i uităm în sfintele rugăciuni pe cei care sunt însetați de a fi miluiți de Cel de Sus, iar prin acestea îi ținem și pe ei aproape, în inimile noastre.
Preot Octavian Moșin
