O zi binecuvântată cu Liturghia darurilor mai înainte sfințite. Mă gândeam că e prea extinsă această rânduială a primirii Sfintei Împărtășanii, deoarece în acest post de luni până vineri nu se săvârșesc liturghiile obișnuite. Apoi mi-am dat seama că e o pedagogie a Bisericii: ni se oferă Trupul și Sângele Mântuitorului și în aceste zile, iar primirea se cuvine a fi cu aleasă rugăciune, evlavie, nevoință și să includă laudele unei zile liturgice.
Slujbele din post sunt dezbrăcate de fast, mai monotone, lăsându-ne să medităm mai mult asupra stării noastre lăuntrice, să căutăm mai avan în adâncul sufletului nostru. Să conștientizăm că păcatul aduce tristețe, întuneric, incertitudine... moarte.
Odată văzându-ne relele care ne stăpânesc, care ne trag în jos și care ne împotmolesc, să cerem ajutorul lui Dumnezeu, fără de care este cu neputință să ne ridicăm. Adesea acestea sunt cuvintele pe care le zicem în strigarea noastră plină de umilință: ”Doamne, ajută neputinței mele!”.
Or, știm că Dumnezeu nu vrea moartea noastră, a păcătoșilor, ci să ne îndreptăm viața și să fim vii pentru El.
În această luptă împotriva uneltirilor dușmanilor celor văzuți, dar, mai ales, a celor nevăzuți Domnul ne-a dat armele perfecte: postul și rugăciunea. Cu ele suntem cu Dumnezeu, iar când suntem cu El nimeni nu poate sta împotrivă.
Aceasta este și semnificația colivei, a cărei sfințire s-a săvârșit astăzi, amintindu-ne de minunea Sfântului Teodor Tiron, datorită căruia creștinii de altădată nu s-au spurcat cu produsele pângărite de păgâni, dar nici nu au murit înfometați. Coliva ne duce cu gândul și la învierea și nemurirea noastră: „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.” (Ioan 12, 24). Prin îndulcirea grâului cu miere ne mărturisim credința și nădejdea în dulceața și desfătările cerești, pe care vrem să le dobândim în urma unei vieți curate și cu folos duhovnicesc.
Suntem încurajați în această luptă cu păcatul și de acești bravi ostași pe care îi pomenim: Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron și Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei.
Să îndrăznim, cu aceste dumnezeiești arme vom ieși învingători în lupta cu oricine dintre vrăjmașii noștri.
Preot Octavian Moșin
