Actualitate

Căderile ne ajută să ne smerim…

7075

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul):

‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?

‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.

A fost întrebat de un altul:

‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?

‒ Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim. De aceea, atunci când Dumnezeu nu ne izbăveşte de patimi, trebuie să înţelegem că avem mândrie şi va trebui să-L rugăm să ne tămăduiască mai întâi de aceasta, şi atunci toate celelalte vor pleca singure.

Sfântul Cuvios Paisie AghioritulEpistole, Editura Evanghelismos, p. 159-160


Articole Asemănătoare
543

Dimineața gândește-te la cineva drag și roagă-te pentru acea persoană toată ziuă

Dragilor vreau să vă dau o idee buna pe care mi-a dat-o Dumnezeu într-o zi pe când plecam la școala cu fetițele noastre. Se întâmplă uneori dimineața să nu mai avem vreme să facem rugăciunea și atunci încerc să compenesez această lipsă, rugându-ne pe drum în mașină până la grădiniță și școală. Uneori cântăm, alteori […]

Articole postate de același autor
967

Creştinul trebuie să fie un om echilibrat

Trăind doar duhovniceşte, este posibil să uităm, să ignorăm realitatea noastră imediată? Asta nu înseamnă că nu ne iubim semenii? Perspectiva aceasta, pe care eu am numit-o „redu­cere la Dumnezeu”, dacă o facem cu conştiinţa că Dumnezeu cuprinde toate şi dacă o facem nu în duh de excludere, ci de sinteză, este posibil să trăim […]