Când crești copii, cum să-ţi mai faci timp pentru rugăciune?

689

Astăzi trăim o viață foarte stresantă și extenuantă, încât mulți zic: „Nu mai am timp nici măcar de rugăciune. La sfârșitul zilei sunt atât de obosit.”

Părintele Paisie sfătuia: Este mai bine pentru o mamă să se ocupe de creșterea copiilor…O mamă (dacă nu lucrează cu normă întreagă) le poate vorbi copiilor săi despre Hristos; le poate citi Viețile sfinților. Astfel, în același, timp se va ocupa și de formarea sa spirituală, și își va lustrui sufletul, și îl va face plin de strălucire duhovnicească. Viața spirituală a mamei va ajuta, într-un mod ascuns sufletele fiilor săi.

Astfel, copiii săi vor trăi bucuroși, iar ea va fi fericită pentru că Îl va avea pe Hristos în ea. Dacă o mamă nu va găsi timp să rostească măcar „Sfinte Dumnezeule…”, cum poate ea să aștepte să fie sfințiți copiii ei? Când face treburile casnice, nu se poate ruga ea oare în același timp? Pe mine mama m-a învățat rostirea rugăciunii lui Iisus. Când eram copii și eram neastâmpărați, și mama era cât pe ce să ne certe, îmi aminteam că spunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătoasa.” Când punea pâinea în cuptor, spunea: „În numele Domnului Iisus Hristos și al Fecioarei Maria.”

Și oricând croșeta sau cocea pâine spunea permanent rugăciunea lui Iisus. În acest fel, ea era blagoslovită, la fel și pâinea și mâncarea pe care o făcea, dar și cei care mâncau din ele mai târziu.

sursa http://poruncaiubirii.agaton.ro


Articole Asemănătoare
292

“Doamne, miluieşte-ne!”

Cu puţin timp înainte de cutremurul din 1977, Părintele Arsenie ne-a spus o istorioară: „Un sfânt avea un ucenic pe care-l ţinea aproape. Sfântul a plecat pentru un timp în altă parte, pentru nişte probleme. Ucenicul, ramânând singur, s-a gândit să meargă la o mănăstire, ca să vadă cum trăiesc călugării. Ajungând acolo, i-a plăcut […]

Articole postate de același autor
188

Domnul este pretutindenea şi în toate

Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. Să nu vă tulburaţi sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniştea, tăcerea, liniştirea. Vălmăşagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, aşadar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se […]