Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult

187

Capătul virtuții este iubirea lui Dumnezeu, care este desăvârșită și absolută. Când sufletul nostru este mistuit de dorul dumnezeiesc, atunci buna-pătimire a trupului se veștejește.

Dumnezeiescul dor biruiește orice durere, și astfel orice durere se preface în iubire a lui Hristos. Iubiți-L pe Hristos și vă va iubi și El. Toate durerile vor trece, vor fi biruite, vor fi preschimbate. Atunci toate devin Hristos, toate devin Rai. Dar, ca să trăim în Rai, trebuie să murim, să murim pentru toate. Atunci vom trăi într-adevăr, vom trăi în Rai. Dacă nu murim omului celui vechi, nimic nu se face.

Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!

Ne vorbește Părintele Porfirie, Ed. Bunavestire, Galați, 2003


Articole postate de același autor
337

Veșnica metamorfoză

(Bocetul fântânilor)   Lacrimi ascunse-n adâncuri Strămoșii aruncă în zare. Ei, răstrigniți sub pământuri Din ele renasc în izvoare.   Și se ridică spre ceruri Ape crescute de luturi, Trecute prin foc și prin geruri De la sfârșit spre-nceputuri.   Și se transformă în iarbă În flori, și în rouă și-n fluturi Frumoasa, divina podoabă, […]