Actualitate

Cântecul Floriilor

4122

Mai e puțin și-i noapte... Pe ape crește fumul,
De-aici și pân' la Tine distanța-i doar de-o moarte.
Pe cerc, sau pe spirală? Mai scurt pe unde-i drumul?
Că harta care știe s-a zdrențuit din carte.

Cu mine iau tristețea din struna de vioară:
- Hai, somnoroasa tatei, vom mai dormi și-aiurea,
Ne-așteaptă Luminânda să-i beau întâia oară
Mireasma de rășină unde-a mușcat securea.

Aprinde-n stea uleiul, să-Ți sorb lucind inelul,
Din țara-ndepărtată Ți s-a întors feciorul.
Să nu vorbim de...Știi Tu! Că-mi doarme-n brațe Mielul
Tristeților de-acasă, dă-i Cinei foișorul,

Că numai azi e nuntă, nu-i nimeni să Te vândă:
Te vreau și vin și pâine în inima flămândă!

Dumitru ICHIM


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
3148

Glossă (Viața)

Pe drumuri care duc spre nicăieri, Umbrit de liniști și neliniști trecătoare, Se pierde omul irosindu-se în “ieri”, Ca firul muribund de lumânare… Visând mereu la zile ce vor fi, Certând prezentul, ignorând un soare, Se stinge omul neferice într-o zi, Când nu mai vine „mâine”-n calendare…   Când zorii îl trezeau înduioșați, Și-i aduceau […]