Acum e prea târziu

6612

O femeie, care îşi puse de multe ori în gând să devină o bună creştină, dar care tot amâna acet lucru, a văzut într-o noapte un vis.

Parcă mergea pe malul unui pârâu îngust, pe malul celălalt al căruia se vedea o prevelişte încântătoare, care o ademenea nespus. Femeia însă nu se hotăra să treacă. „Să mai stau aici puţin – se gândea ea, „dincolo pot trece oricând doresc”, şi îşi continua mai departe drumul.

Degrabă a observat că pârâul s-a mai lăţit, iar malul pe care mergea a devenit şi mai anevoios. O voce lăuntrică îi şoptea: „Sari acum!”, însă ea îşi continua drumul.

Pârâul se făcea tot mai lat, despărţind femeia tot mai mult de priveliştea frumoasă de pe malul opus. Calea a devenit nespus de grea, trecând acum prin spini şi mlaştini, iar dincolo de râul adânc, în care s-a prefăcut acum pârâul îngust, se vedeau nişte locuri uimitor de plăcute ce o ademeneau încă mai mult. Femeia s-a oprit, hotărâtă să treacă dincolo, însă cineva a pronunţat respicat chiar la urechea ei: „Acum e prea târziu”. Femeia a fost cuprinsă de groază şi s-a trezit. Toată viaţa ei, după aceasta, a fost o creştină exemplară.

***

Orice zi în care amânăm pocăinţa, ne depărtează tot mai mult de Dumnezeu. Nu lăsaţi pocăinţa pentru sectorul cel anevoios al vieţii, ci grăbiţi-vă acum, când pârâul e încă îngust şi încă este departe vocea care în orice moment îţi poate spune: „E prea târziu”.

Pr. Alexandru Iamandii
 
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.24-25

Articolul Următor
Articole postate de același autor
5271

Diavolul ne împiedică să spunem rugăciunea ca să ne poată înrobi mai uşor

Diavolul ne împiedică să spunem rugăciunea, ca să ne poată înrobi mai uşor. Ne aduce nepăsarea, grijile lumeşti, mii de piedici, cu unicul scop ca să ne împiedice să facem rugăciunea. Aşa cum s-a arătat din multe evenimente întâmplate, demonii se înfricoşează de Numele lui Hristos. Ei înşişi au mărturisit, prin gura oamenilor, că sunt arşi, […]