Actualitate

În cea de-a patra zi din prima săptămână a Postului Mare, Arhipăstorul a citit Canonul Sf. Andrei Criteanul

3274

În joia din prima săptămână a Postului Mare în Catedrala mitropolitană au răsunat din nou clopotele, chemând creștinii la rugăciunea pocăinței.

În această ultimă zi de citire a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, săvârșit de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir și slujitorii Catedralei “Nașterea Domnului” în cadrul Slujbei Pavecerniţei Mari, numeroși creștini au venit, să pună început bun de schimbare a vieții, în primăvara sufletului – Postul Mare.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este în primul rând o cântare de pocăinţă care ne prezintă foarte multe exemple de oameni care şi-au recunoscut păcatele, s-au căit şi s-au întors la Dumnezeu. Deşi sunt aproape 1300 de ani de când a fost alcătuită această cântare de pocăinţă a Sfântului Andrei Criteanul ea îşi păstrează frumuseţea şi actualitatea.

Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea cererilor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.

sursa mitropolia.md


Articole Asemănătoare
5830

Dacă nu ajungem şi la un „post al sufletului”, cel al mâncării nu are nici o valoare

Din paginile Sfintei Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi aflăm că postul nu trebuie să fie numai o reţinere de la consumarea unor alimente, în speţă a cărnii, ci el presupune, în primul rând, o înnoire sufletească, o înfrânare de la fapte nesocotite sau nevrednice de numele sau de calitatea de creştin. Deci, porunca postului […]

Articole postate de același autor
9738

Eu te pun paznic de casă, şi te fură ăştia de sub ochi!

Există o pildă teribilă în biserica coptă, în care, la un moment dat, un nene din ăsta copt, un egiptean, care nu prea le avea el cu credinţa, merge în piaţă şi vede nişte icoane. Îşi zice el: „Ia să-L iau pe Feciorul ăsta! E El puţin rănit în coastă, însă Îl iau cu mine…” […]