Toate ale omului pornesc de la gândul omului și dacă pornesc toate de la gândul omului, în minte trebuie să-ţi faci rânduială, că dacă nu-ţi faci rânduială în minte, nu-ţi faci rânduială în viaţă.
Adică viaţa omului se întemeiază pe gândul omului şi cheia îndreptării omului este în minte. Nu ştiam atunci cuvântul Sfântului Marcu Ascetul, că „în inima iubitoare de osteneală nu are nici o putere gândul cel rău şi se nimiceşte cum se nimiceşte focul în apă”. Ştiţi ce se întâmplă cu focul când îl pui în apă, un jar, un cărbune aprins. Se stinge dintr-o dată. Ei, aşa se întâmplă şi în inima iubitoare de osteneală, o inimă angajată spre Dumnezeu, o inimă hotărâtă pentru Dumnezeu, o inimă gânditoare de Dumnezeu.
Ştiţi că noi la Paşti spunem: „femeile cele gânditoare de Dumnezeu cu miruri în urma Ta au alergat”. Cine? „Femeile gânditoare de Dumnezeu”. Toţi trebuie să fim nişte gânditori de Dumnezeu! Să-L avem pe Dumnezeu în mintea noastră, în simţirea noastră, să-L avem pe Dumnezeu în prim-planul vieţii noastre, să nu ne jucăm cu ideea de Dumnezeu, ci să ne lipim de Dumnezeu cel personal, Dumnezeu care ne ştie, care vede, care ne ascultă, pentru că dacă în inima ta Dumnezeu nu-i pe primul loc, nu-i pe nici unul.
Arhimandrit Teofil Părăian, Bucuriile credinței, Editura Mitropoliei Olteniei, p. 158-159