Dana:
„Pe soţul meu l-am cunoscut în urmă cu aproape 19 ani, la Constanţa. A fost dragoste la prima vedere. Din momentul în care ne-am cunoscut nu ne-am mai despărţit. Ne întânleam în fiecare zi, iar în weekend ne întânleam la el acasă (el avea casă, eu stăteam la gazdă). Până dimineaţa povesteam amintiri din viaţa noastră şi de cele mai multe ori vorbeam despre religie (el avea o părere negativă legată de acest subiect). Îi plăcea să asculte şi chiar părea fericit că discutam subiecte pe teme religioase.
A înţeles că este un mare păcat relaţia conjugală înainte de căsătorie şi nici nu a îndrăznit să deschidă subiectul pe această temă (cred că a vut o mare influenţă şi şcolile pe care le-a urmat (liceul militar, şcoala de ofiţeri) pentru că a învăţat să se supună. Poate dacă relaţia s-ar fi consumat nici nu se mai căsătorea cu mine, ce mai puteam să îi ofer? Oricum între noi era o mare diferenţă de studii, de statut.
Căsătoria a avut loc după câteva luni. Luna trecută am împlinit 18 ani de la căsătorie şi aş putea spune că suntem mult mai legaţi unul de altul decât eram la început. Dacă ştii să trăieşti frumos şi curat alături de Dumnezeu răsplata pe care o primeşti este fericirea.
Avem doi copii şi, mulţumesc lui Dumnezeu, niciodată nu am avut probleme cu ei, nici de sănătate, nici de altă natură. Eu m-am căsătorit după ce am terminat liceul, şi apoi am continuat studiile, soţul meu m-a susţinut întotdeauna, şi niciodată nu au existat reproşuri legate de plecarea mea de acasă, pentru că imi cunoştea principiile şi concepţiile religioase.
Cine îşi păstrează fecioria pănă la căsătorie culege roadele tot restul vieţii. Niciodată nu vor exista motive de gelozie sau reproşuri, ci dimpotrivă respect, încredere, dragoste şi o casă plină de bucurie unde copiii pot creşte şi se pot dezvolta armonios.
Nu există frustrări acolo unde există dragostea lui Dumnezeu (frustrările sunt determinate de o conştiinţă încărcată de încălcarea poruncilor lui Dumnezeu). Acolo, unde există Dumnezeu, există împlinirea poruncilor şi pace, multă pace… „
Vali:
„Am citit ce a scris soţia mea mai sus şi voiam să completez. Diferenţa de studii nu avea nici o valoare. Da, şcoala m-a format, m-a educat, m-a ajutat să obţin unele competenţe, dar Diana m-a învăţat ce înseamnă să fii om, cum este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Soţia mea avea sclipiri în priviri când vorbea despre Dumnezeu, şi mă fascina prin modul de a expune argumentele, prin insufleţirea de care dădea dovadă. Ea ma învăţat să simt că trăiesc,să mă ridic la un nivel vibraţional accesibil doar celor care îl simt şi iubesc pe Dumnezeu.
Dumnezeu înseamnă dragoste, iar cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, simt şi trăiesc cu adevărat acest sentiment, care nu se reduce nicidecum la un simplu contact fizic, ci la trăirea profundă a iubirii, care se manifestă în fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare acţiune.
din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.
Editura: Filos, București 2014
