O baie caldă? O dimineaţă răcoroasă pe un vârf de munte? Clinchetul tălăngilor unor vaci păscând într-o poieniţă pe coasta muntelui? Sau poate o excursie în Alpi? sau o plimbare cu barca pe apele unui lac liniştit?
De ceva timp mi-am dat seamă că un singur lucru te linişteşte şi te ajută să nu fii tulburat şi să scăpi de toate gândurile rele. Poţi să fiu în cel mai frumos loc din lume, dacă mă mustră conştiinţa sau grijile mă rod, atunci nu o să mă pot bucura de nimic. Poţi să mă duci şi pe lună, şi-n stele, şi pe soare, şi-n adâncul mării, poţi să-mi arăţi toate frumuseţile lumii dar tot nu as putea să fiu bucuros pentru că oriunde m-ai duce port în mine răul pe care l-am făcut şi patimile care mă chinuie.
Cel mai liniştitor lucru din lume e să nu judeci pe nimeni. Da, asta mă face să nu mă mai gândesc la tot răul din lume, mă face să văd totul cu ochi frumoşi. Asta mă ajută să încep să-i iubesc pe ceilalţi. Ce mult mă tulbur când îi văd pe cei de lângă mine, pe cei din familie şi pe prietenii că fac rău, şi-ncerc să-i mustru, să-i corectez, să-i atenţionez dar ei nu se schimbă. Mă enervez şi le spun acelaşi lucru de mai multe ori şi ei fac la fel, şi le dau tot felul de argumente, şi de multe ori ei îmi dau dreptate dar fac tot la fel.
Eu nu pot schimba pe nimeni, eu pot să mă schimb doar pe mine dar şi aşa îmi este foarte greu. Degeabă văd greşelile şi păcatele altor şi-mi fac atâtea prejudecăţi, caci n-o să pot schimba pe nimeni cu vorbe şi cu gânduri rele.
Odata am încercat şi am zis că n-o să mai zic nimic când o să văd că soţia mea greşeşte, o să tac din gură. Şi s-a întâmplat... şi am tăcut, şi n-am mai judecat-o, n-am mai atenţionat-o... şi m-am liniştit. E foarte greu să trăieşti judecându-i pe oameni, e o mare povară să porţi păcatele altora în gândul şi în inima ta, la un moment dat nu le mai poţi duce şi cazi.
A purtat Hristos toate păcatele omenirii, le-a luat El asupra Lui. E de ajuns! De ce să-l judec eu pe un om pentru care Hristos S-a răstignit? Dacă ne-ar da Dumnezeu să vedem tot răul din lume am muri pe loc de frică şi de deznădejde. Şi la fel dacă ne-ar ajuta tot El să vedem toate lucrurile bune şi pe toţi oamenii extraordinari din lumea asta la fel nu le-am putea înţelege.
Unul greşeşte mai mult, altul greşeşte mai puţin, dar toţi păcătuim, toţi suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru ca niciunul să se laude şi toţi să ne ajutăm unii pe alţii să ieşim din acelaşi necaz. E greu să-i judeci pe alţii, e un chin să vezi păcatele celorlalţi, si îmbătrâneşti mai repede.
Iubiţi pe toţi oamenii, arătaţi-vă dragostea în faţa tuturor, nu mai judecaţi înainte, de fapt nu judecaţi deloc.
