Iată ce vreau să mai ştiţi,
Cei ce vă sulemeniţi,
Că din lux şi din dezmăţ
Se nasc şapte răutăţi.
Voi, femei, şi voi, bărbaţi,
Adesea să învăţaţi
Ca-NTÂI moleşeala vine
La bărbaţi şi la oricine.
Cine luxul îl iubeşte
Şi se tot sulemeneşte
Acela-i gingaş, fricos,
La lucru ne-ndemânos.
Iar sufletul greu tânjeşte
Şi mereu se chinuieşte
Cu pofte şi gelozii
Şi alte blestamatii.
Al DOILEA, voi să ştiţi,
Care vă sulemeniţi,
Că banii îi cheltuiţi
Şi-averea o risipiţi
Pe la lucruri de prisos
Ce n-aduc nici un folos,
Dar vă aduc sărăcie
Şi a iadului urgie.
Iar al TREILEA păcat
Ce se naşte din fardat –
Cu banii ce-i cheltuiţi
Pe săraci nedreptăţiţi.
Banii voştri nu îi daţi
La săraci, la scăpătaţi,
Ci la coafor i-aţi dus
Şi numai pe lux i-aţi pus.
Pentru care-amar şi vai,
Voi v-aţi depărtat de rai,
Trupul vostru-mpodobiti
Şi tot îl sulemeniţi.
Mâine trupul va muri
Şi foarte se va-mpuți,
În pământ se va strica
Şi viermii îl vor mânca.
Iar a PATRA răutate
Ce se naşte din lux, frate,
Este că voi ajungeţi
La sfada şi la dispreţ
Că fiecare din voi
Vrea mereu haine mai noi,
Vrea la modă să trăiască
Şi mereu să cheltuiască.
Ca să fie el în sat
Mai de seamă şi bogat,
Să se-arate mai frumos
Şi că este arătos.
Al CINCILEA rău ce vine,
La bărbaţi şi la oricine,
Din prea multa-mpodobire
Şi reaua sulemenire,
Este că ei rău smintesc
Pe toţi care îi privesc
Şi-apoi nasc fără să vor
Gânduri rele-asupra lor.
Că-i aruncă în vâltoare,
În război şi tulburare,
De gânduri şi fapte rele
Care se nasc din vedere.
Că îi văd împodobiţi
Şi foarte sulemeniţi,
Şi aşa ei se smintesc
Şi cu mintea ei greşesc.
Că sminteală a intrat
În sufletul lor curat
Şi-i tulbura foarte tare
Cu gânduri de desfrânare.
Deci voi, cei sulemeniţi,
Care vă împodobiţi,
Trebuie să vă gândiţi
Că iadul o să-l moşteniţi
Şi în ziua cea de-apoi
Aveţi a da seama voi
Câte suflete-ați smintit
Prin lux şi împodobit.
Iar al ŞASELEA rău este,
Este că fără de veste,
Cei ce luxul îl iubesc
Şi se tot sulemenesc
Stârnesc şi-o râvna nebună,
Pofta cea fără de strună,
Că alţii lor să urmeze
Şi cu lux să se-ntineze,
Cu multă sulemenire,
Cu lux şi împodobire,
Şi pentru-aceasta răutate
Au foarte grele munci, frate.
Şi al ŞAPTELEA greşeşte
Acel ce se-mpodobeste
Precum eu am să-ţi arăt
Ca să fii orientat.
Că sunt unele femei
Ce nu au nici un temei,
Sunt sărace, necăjite
Şi de bani tare lipsite,
Dar arzând de foc lumesc,
Foarte tare se gătesc
Şi-ncă se mai şi mâhnesc
Că puţin se-mpodobesc
Că nu-s şi ele bogate
Şi frumos tare-mbracate,
Neavând însă mijloace,
După plac să se îmbrace,
Cinstea lor o dau pe bani
Pe la diferiţi golani,
Apoi iau haine frumoase
Ca să fie arătoase
Şi s-arate-a fi bogate,
Că-s la modă îmbrăcate,
Şi-asa-şi vând sufletul lor
Pe modă şi pe amor.
Se dau la destrăbălări
Şi la multe desfătări,
Şi ajung a se munci
Şi iadul a-l moşteni.
Iată, ai auzit tu, frate,
Şapte fapte de răutate
Ce se nasc astăzi în lume
Din împodobiri nebune.
De acum nu mai dori
Tu a te împodobi
Să fugi de sulemeniri
Şi de alte-mpodobiri.
Acestea duc la curvie,
La scandal şi sărăcie,
La sminteală şi la râs,
La lucruri care-s de plâns.
Iar în veacul viitor
Toţi vor arde în cuptor,
Nu-n cuptor cu lemne aprins,
Ci-n cuptorul cel nestins.
Toţi care se-mpodobesc
Şi se tot sulemenesc,
De nu se vor pocăi,
În veci au a se munci.
(Părintele Cleopa Ilie)
