Copilăria

3942

În rochiță de mătase cu buline colorate,

Alergam prin troscot verde, pe carările crăpate.

Si eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale,

Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.

 

Cautam “colacul babei” pe sub gard și prin ogradă,

Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă...

Da, smulgeam din toți copacii, fructe verzi si poame acre,

Le-adunam pe toate-n poală...erau mare bunătate!

 

Scotoceam pe mal de râpă, căutam comori ascunse

Și crezându-mă o zână, ascundeam la sân broscuțe...

Nu scăpa de mângâiere, nici pisică și nici câine,

I-aduceam pe toți acasă și-i hrăneam pe-ascuns cu pâine...

 

La bunica în gradină, m-ascundeam prin păpușoi,

Ratacindu-mă, adesea, nu găseam drumu-napoi.

Împleteam cosițe multe din mătăsuri de știuleți

Și-mi făceam păpuși frumoase, să mă laud la baieți...

 

De copacul cel de șorcov, îmi plăcea să mă apropii,

Dar aveam un fel de frică, să nu dau de “calul popii”...

Fructele erau gustoase, rămâneau mereu pe dinți,

Mă uitam cu “ochi-n patru”, să nu dau peste omizi…

 

Și eram așa de mândră, cu cireșe la urechi,

Împleteam din flori coroane, fluturând din sfoare vechi!

Și când, mă ruga bunica, îmi părea ceva normal,

Să alerg cu căldărușa… după balegă de cal…

 

Mai furam capșuni mustoase, câte-o data… la vecini,

Că erau un pic mai coapte și mai bune la străini…

Și când mama, mânioasă mă striga cu-atâta zor,

I-aduceam din scai buchete și credeam că-s dalbe flori…

 

Doamne, buni erau vărzarii, cei cu vișină aleasă,

Ne-ntreceam la ploi de sâmburi cu amicii după casă.

Aveam urme de plăcinte de la gură la urechi,

Si purtam o pălărie dintr-o frunză de curechi…

 

Dar în rest eram cuminte, ajungeam în vârf de nuc,

Sa cobor îmi era teamă, însă nu și să mă urc…

Cu umbrela și cu perna mă găsea în vie mama,

Când pitită pe sub tufe, îmi făceam căsuțe vara…

 

Mă -ntreceam ades cu vântul, când să șuier mă-nvățam,

Și din sâmburi de caise, șuieracuri meșteream…

Îmi făceam tartine-alese din pâinică cu zăhar,

Și-așteptam să vină cioara, să-i aduc un dinte-n dar…

 

Răscoleam prin poiețică, prin cuibare, după ouă

Și-mi sărea în cap cocoșul cu picioarele-amândouă!

Nu eram fricoasă fată, doar putin, poate oleacă…

Și-alergam în râu de lacrimi la bunica, sa mă scoată…

 

Am cântat și la chitară din vioara lui bunicu…

Și i-am pieptănat arcușul, să văd unde-I scârțăitul?!

Spuneam numai adevărul cu ochi negri de cărbuni,

Și-ascundeam cu palma ceafa, unde-I “groapa cu minciuni”.

 

Număram pe boltă stele, ce dorințele veghează

Când amurgul cel de basme licuricii luminează.

Chiriecii erau sfetnici, ce cântau sub clar de lună

Și mă trimiteau acasă cu un marș de noapte bună…

 

Și treceam ca eroina pragul casei părintești,

Unde mama supărată, îmi da pilde din povești…

Și pe fonul de mustrare, ca o muzica curată,

Eu făceam bulbuci din spumă în ligheanul cel cu apă…

 

Azi, mi-aduc aminte gustul răsăritului de vară,

Și mărarul din plăcinte, și pelinul cel de țără…

A plecat copilăria…și zâmbind s-a dus departe

În rochiță de mătase, cu buline colorate…

Diana Sava Daranuța


Articole Asemănătoare
3083

Simplitatea în creşterea copiilor: a venit momentul să ne dezamăgim copiii

Un consilier spune că părinţii cad deseori în capcana dorinţei de a asigura prea multe copiilor. V-aţi gândit vreodată că s-ar putea ca toate eforturile dumneavoastră de a-i asigura copilului o bază solidă de plecare în viaţă să îi submineze şansele de succes? V-aţi gândit vreodată că prea multe lucruri bune – lecţii, jucării, posibilităţi […]

Articole postate de același autor