După învățătura Sf. Biserici, îndată după moartea trupească, fiecare suflet se supune judecății particulare și este judecat numai sufletul, și mai ales păcatele sufletești( gândurile rele, minciuni, clevetiri, huliri, defăimări etc.), pentru că trupul își doarme încă somnul lui în mormânt.
Răsplata sau pedeapsa judecății particulare nu este deplină și definitivă decât numai după judecata universală. De aceea rugăciunile pentru cei răposați ocupă un loc important în Biserica Ortodoxă care se roagă Bunului Dumnezeu ca să așeze sufletele celor adormiți în corturile drepților ” unde nu este durere , nici întristare, nici suspin ci viață fără de sfârșit”.
Datoriile creștinilor față de cei răposați
La trei zile, adică în ziua înmormântării, după terminarea slujbei de înmormântare se face praznic cu masă și milostenie pentru odihna sufletului răposat, căci acum el merge să se închine Prea Sfintei Treimi, precum și Domnul a înviat a treia zi . De la a treia , până la a noua zi, după tradiție, sufletul este însoțit de îngeri și dus să vadă fericirea Raiului. Apoi iar se închină scaunului Prea Sfintei Treimi. De aceea în această zi iar se face pomenire, praznic și milostenie, ca să fie miluit de Domnul. Ziua a noua are și semnificația celor nouă cete îngerești cu care ne rugăm să fie părtaș cel de curând adormit. La patruzeci de zile se fac din nou rugăciuni, praznic și milostenie pentru cei răposați, căci sufletul, după ce vede chinurile iadului este adus a treia oară să se închine în fața Sfintei Treimi și i se decide locul de odihnă ( sau osândă) provizorie, după faptele sale, până la judecata viitoare. De aceea iar se face pomenire, praznic și milostenie pentru odihna și iertarea sufletului plecat la cer. Îndată după deces, se poate da numele răposatului pentru a fi pomenit la 40 de Sfinte Liturghii și parastase numite în popor sarindare (din greacă ”saranda”- patruzeci).
Alte zile de pomenire a celor răposați
Se mai fac parastase, praznice și milostenii la șase luni și la un an de zile după moarte. Apoi în fiecare an, până la șapte ani ( termen în care trupurile răposaților pe deplin putrezesc, adică sunt iertate).
Zilele de pomenire a răposaților sunt toate sâmbetele de peste an, cu unele excepții, mai ales sâmbetele Postului Mare când se fac la biserici parastase speciale.
Mai sunt trei zile speciale pe tot anul când se face în biserici slujbă de pomenire pentru cei răposați: Sâmbăta înaintea serbării Sf. Mc. Dimitrie ( înaintea postului Nașterea Mântuitorului); în ajunul Duminicii lăsatului de sec de carne, numită în popor ”Moșii de iarnă” ; Sâmbătă în ajunul Duminicii Cincizecimii, numită și ( Moșii de vară).
Sânt încă două zile speciale de pomenire a celor răposați legate de sărbătoarea Sf. Paști și anume, ziua de pomenire de obște la cimitire – Paștile Blajinilor și ziua de pomenire a eroilor la sărbătoarea Înălțarea Domnului. La marile sărbători ale sfinților se pomenesc la fel morții care poartă numele sfântului respectiv.
Să la facem pomenire, ca Bunul Dumnezeu, stăpânul viilor și al morților,prin mijlocirea sfinților bineplăcuți Lui, să așeze sufletele lor unde toți drepții se odihnesc.
Preot Ioan Lisnic
