Diaconul Daniil Ciobanu – martirizat în temnițele comuniste

250

Daniil Ciobanu s-a născut la 2 ianuarie 1887 în familie de țărani. Părinții săi erau Ioan și Taisia Ciobanu din satul Putinești, jud. Soroca. A învățat întâi la școala parohială din satul natal și până în anul 1912, s-a ocupat cu agricultura, alături de părinții și frații săi: Nichita (a.n. 1892), Andrei (a.n. 1900, în perioada 1924-1940 a fost cântăreț la biserica din Putinești), Nicolae (a.n. 1902) și sora Anastasia (a.n. 1898). Pleacă apoi la Chișinău, unde își continuă studiile la Școala de cântăreți bisericești. După absolvirea școlii, la 24 august 1913 a fost numit cântăreț la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii, jud. Soroca,  slujind la această biserică, timp de 27 de ani.

În anul 1916, cântărețul Daniil Ciobanu a fost mobilizat în armata țaristă, într-o unitate de infanterie, dislocată în orașul Odesa. După revoluția din 1917, această unitate militară a trecut de partea bolșevicilor. În calitate de ostaș al armatei roșii, potrivit mărturiilor sale din timpul interogatoriului,  a fost însoțitor al unei garnituri de tren cu muniții, de la Odesa la Pskov. La inceputul anului 1918, după ce s-a reîntors de la Pskov a fost demobilizat din cauza problemelor de sănătate. Revine la Poiana Cunicii, unde participă la organizarea puterii sovietice locale în teritoriu, fapt pentru care, după instaurarea administrației române, a fost arestat pentru câteva zile. Odată cu revenirea sa la Poiana Cunicii și-a preluat activitatea de cântăreț bisericesc.

La 20 iunie 1930, PS Visarion al Hotinului (1923–1935), împreună cu consilierii eparhiali, a vizitat canonic parohia Poiana Cunicii. S-a vorbit despre soluționarea problemei locuinţei preotului paroh. Despre cântărețul bisericii, vizitatorii au lăsat înscrise următoarele impresii: “Cântărețul  D. Ciobanu este muncitor și la locul său”. Pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea funcţiei de cântăreţ bisericesc, a fost hirotonit în treapta de diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ.

În timpul stăpânirii sovietice din primul an de ocupaţie a Basarabiei (1940–1941), părintele diacon Daniil Ciobanu a rămas la Poiana Cunicii, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. O parte din pământul pe care îl avea a fost naționalizat de către puterea sovietică, la fel și una dintre cele două case ale sale, care a fost reamenajată în sediul sovietului sătesc. Împreună cu soția sa, Nadejda (a.n. 1895), au avut patru fii: Mihail (a.n. 1911), preot la biserica din Visoca, raionul Otaci, jud. Soroca, Teodot (a.n. 1913), învățător la școala din Domulgeni, raionul Cotiujeni, același județ, Boris (a.n. 1916), ostaș în Armata Română și Alexandru (a.n. 1928), elev, locuia împreună cu părinții.

La 25 iunie 1941, diaconul Daniil Ciobanu a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Cotiujeni, RSSM și încarcerat în închisoarea din Soroca. Din cauza apropierii frontului, a fost evacuat la închisoarea nr. 1 din Penza (Rusia). Dosarele penale ale celor deţinuţi s-au pierdut în timpul evacuării. După câteva luni, în noiembrie1941, ofiţerii NKVD au reluat ancheta celor arestaţi. Diaconul Daniil a fost silit să dea mărturii în scris, pe baza cărora a fost fabricat un alt dosar penal. La 11 decembrie 1941, în urma ”investigaţiilor”, ancheta stabileşte cum că: ”Ciobanu Daniil Ivanovici, acuzat de crimă, conform art. 58-10 p. 2 CP al RSSFR, la 25 iunie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Cotiujeni, RSSM pentru agitație antisovietică. Fiind supus urmăririi penale, în urma investigațiilor, ancheta a stabilit: Ciobanu, în trecut fiind un mare chiabur, expluata muncitorii, era și slujitor al cultului religios. După instaurarea puterii sovietice în Basarabia, fiind un mare expluatator a fost deschiaburit. Desfășura în rândul populației o agitație antisovietică prin răspândirea zvonurilor calomnioase împotriva conducătorilor partidului și guvernului sovietic”. Părintele diacon Daniil a negat toate acuzațiile. Colaboratorii secției NKVD din regiunea Penza, au  expediat dosarul de urmărire penală spre examinare organului de justiție NKVD din URSS, cerând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa capitală, moarte prin împușcare. Judecata nu a avut loc, deoarece, la 4 ianuarie 1942, diaconul Daniil Ciobanu, aflându-se în spitalul închisorii, trece la Domnul. Datorită decesului acuzatului, la 12 februarie 1942, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale.

 Diaconul Daniil Ciobanu a fost reabilitat de către Procuratura Republicii Moldova, la 17 februarie 1993. Nevinovăția sa a fost stabilită peste 51 de ani de la decesul său, conform Legii nr. 1225 din 8 decembrie 1992, adoptată în Parlamentul R. Moldova, privind „Reabilitarea victimelor represiunilor politice, comise de către regimul totalitar comunist de ocupație (7.11.1917 – 23.06.1990)”.  

Extras din cartea: 

Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 35 - 38

Biserica "Sf. Nicolae" din Putineşti jud.Soroca,
anii 30 ai sec. trecut


Articole postate de același autor
3149

Părintele Zosima Cerchez – monahul “fără de arginți”

Potrivit relatărilor celor care l-au cunoscut, părintele Zosima îndeplinea cu strictețe pravila monahală, era și un bun predicator. Tot câștigul său îl împărțea săracilor și celor în nevoi. Deseori îl auzeai zicând: “Călugării nu au nevoie de bani”. De aceea și a fost numit monahul “fără de arginți”. Avea și darul proorociei. Părintele Zosima Cerchez […]