Diaconul Teodor Golubenco – martirizat în temnițele comuniste

444

Teodor Golubenco s-a născut la 15 februarie 1880[1] în familia cântărețului bisericesc Iosif Golubenco, slujitor la catedrala din Ismail[2]. A învățat la școala primară, apoi la Școala de cântăreți bisericești. În noiembrie 1899, fiind elev al Școlii de cântăreți, ruga cârmuirea eparhială să i se ofere un post de cîntăreț, în legătură cu situația familială grea. Tatăl său nu mai era în stare ca să-l întreție, având cheltueli cu întreținerea celor doi frați și a surorii sale, care la fel își făceau studiile[3]. Rugămintea i-a fost împlinită, la 15 decembrie 1899 a fost numit în funcția de cântăreț la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Ceramurza, jud. Tighina (în prezent Nadrecinoe, r-nul Tarutino, Regiunea Odesa), cu începere de la 15 decembrie 1899[4]. Se căsătorește și se cunună în biserica din Ceramurza, cu  Maria Friptu, fiică de cântăreț bisericesc[5]. Împreună cu soția sa au avut doi fii și două fiice.

În anul 1909, Teodor Golubenco a fost transferat la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din com. Taraclia, jud. Tighina. În anul 1930 era diacon, activând în continuare în calitate de cântăreţ la biserica din Taraclia[6].  Avea o casă, 2 saraie, 2 caii, 2 vaci, 2 porci, 5 ha pământ arabil și 1 ha pășune și 120 stupi de albini. Se folosea și de 6 ha pământ din lotul bisericesc.

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia 1940-1941, părintele diacon Teodor Golubenco a rămas la Taraclia, îndeplinind în continuare funcția de cântăreț bisericesc. Sub noua conducere, pentru cei 120 stupi de albini, plătea un impozit de 835 ruble, autoritățile locale l-au  înscris pe lista chiaburilor localității. Fiind acuzat de activitate antisovietică, la 29 aprilie 1941 a fost arestat de către colaboratorii secției raionale NKVD din Căinari, RSSM și încarcerat în închisoarea din Bender[7] (Tighina).

Pe parcursul anchetei, peste două săptămâni de la arestare a fost stabilit, că “Golubenco Fiodor Iosifovici, cântăreț bisericesc, în trecut fiind un membru activ al partidului țărăniștilor, desfășura o agitație antisovietică în rândul locuitorilor satului Taraclia, îndreptată împotriva activităților desfășurate de către partid și guvern, răspândea diferite zvonuri provocatoare despre viața grea în URSS [...] În gospodăria sa de chiabur angaja permanent, brațe de muncă plătite. Fiind ostil față de puterea sovietică, Golubenco, răspândea în randul populației, afirmații mincinoase despre viața popoarelor în URSS, elogia sistemul burghez din România, se pronunța împotriva activităților desfășurate de către guvernului sovietic în privința colectării grânelor, interpreta într-un mod părtinitor și antisovietic cauzele cutremurului de pământ. Golubenco, fiind nemulțumit de naționalizarea averii chaburilor și a expluatatorilor din Bsarabia, se pronunța în rândul populației cu intenții teroriste împotriva lucrătorilor sovietici, care efectuau naționalizarea averilor în raionul Căinari”. Diaconul Teodor a negat toate învinuirile. Era acuzat conform art. 54-10 p.1 CP al RSSU – „agitație și propagandă contrarevoluționară”, dosarul de urmărire penală fiind transmis spre examinare în instanța de judecată a Tribunalului din Bender[8].

Audierea preliminară, în cadrul Tribunalului din Bender, a avut loc la 24 iunie 1941. În următoarele zile, din cauza începerii operaţiunilor militare, Teodor Golubenco, împreună cu ceilalţi deţinuţi, aflați în închisoarea din Bender, a fost evacuat în închisoarea nr. 1 din oraşul Kazan, RASS Tătară. La 27 august a avut loc o altă ședință preliminară, în cadrul Tribunalului din  RASS Tătarstan, la care s-a examinat din nou dosarul penal al inculpatului Golubenco F. I.[9], judecata fiind fixată pentru data de 10 septembrie.

La sfârșitul lunii iulie, starea sănătății diaconului-cântăreț Teodor Golubenco s-a înrăutățit considerabil. A fost internat în spitalul închisorii, având slăbiciuni, dificultăți de respirație,  dureri în piept, edemul picioarelor și tuse acute. Aceste fenomene au progresat rapid. Potrivit certificatului eliberat de către șeful spitalului închisorii, acuzatul era într-o stare de slăbiciune generală, suferea de tuberculoză, într-o formă deosebit de gravă și insuficiență cardiacă, însoțite de edem pulmonar și dificultăți de respirație. Din această cauză, inculpatul n-a fost adus la judecată. Consiliul judecătoresc a hotărât, ca judecata să fie amânată, până la insănătoșirea inculpatului.

Părintele diacon Teodor Golubenco încetează din viață, la 16 septembrie 1941, după 92 zile  de detenție și 47 zile, petrecute în spitalul închisorii. Datorită decesului acuzatului, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale și clasarea dosarului[10].

După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, cârmuirea eparhială a organizat colectarea unor cotizații în folosul clericilor pensionari, sau în folosul rudelor apropiate a celor decedați, sau deportați. În lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, publicată în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, figura şi numele  diaconului-cântăreț Teodor Golubenco din parohia Taraclia, jud. Tighina. Urma ca la începutul anului 1943, soția sa, Maria Golubenco, să primească o primă de ajutor[11]. 

Extras din cartea: 
Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 58-61

[1] „Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.

[2] Справочная книга Кишиневской Епархiи на 1911 годъ, p. 84.

[3] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 87.

[4] KEB, nr. 1-2, 1900, p. 10.

[5] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 78.

[6]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 123.

[7] ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1262,  f. 6-7, 19, 24.

[8] Ibidem, f. 55-56.

[9] Ibidem, f. 61, 66.

[10] Ibidem, f. 69-70, 74-75.

[11]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 16.

 


Articole postate de același autor
2860

Preotul Martir Petru Focșăneanu – ctitor al bisericii din Țâplițești, jud. Bălți

Preotul Martir Petru Focșăneanu s-a născut la 18 aprilie 1914 în com. Podu Turcului, jud. Bacău. A urmat școala primară din sat, apoi Seminarul Teologic din Galați, continuându-și studiile la cel din Roman, studiind și doi ani la Facultatea de Teologie din București. Întrerupe studiile din cauza stării materiale precare: “din lipse de mijloace”[1]. A […]