Dacă cineva te înjură sau îţi face alt rău, adu-ţi aminte că şi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, L-au scuipat, L-au lovit cu trestia şi L-au batjocorit oamenii cei păcătoşi. Şi atunci, gândeşte-te că tu nu eşti vrednic nici să trăieşti. Deci nu lua aminte la cel ce te înjură.
Dacă vreun sărac îţi cere ceva din bunurile stricăcioase ale lumii, de care are nevoie, nu te zgârci să i le dai, ca să nu te lipseşti de bunătăţile cele nemuritoare şi veşnice, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit.
Dacă vicleanul vrăjmaş îţi aduce slavă deşartă, egoism, îngâmfare, aruncă-ţi ochii la popoarele vechi şi vei zice: „Care îngâmfaţi au sporit vreodată?”
Toţi au avut împotrivă pe Dumnezeu şi au pierit. Căci zice: Domnul stă împotriva celor mândri şi celor smeriţi le dă har şi în alt loc: „Şi-a pus necredinciosul numele şi cunoştinţa sa mai sus de nori, şi a căzut în vaiul şi în chinurile din adâncurile iadului”. Aceste cuvinte să le şopteşti necontenit în sufletul tău şi vei rămâne smerit.
Din Un episcop ascet, Viața și învâțâturile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 169
