Să ne gândim nu atât la moarte, cât la viaţa de după moarte

2997

Părinte Teofil Părăian, unii duhovnici spun că sfârşitul lumii este aproape. Care este părerea sfinţiei voastre în această privinţă?

Dumnezeu ştie când va fi sfârşitul lumii, pentru că Sfântul Apostol Petru, referindu-se la acest sfârşit, aminteşte cuvântul din Psalmi că „la Dumnezeu o mie de ani este ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă de noapte. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul. Degeaba sunt toate frământările în această chestiune.

Există în vremea de azi semnele unei apropieri a sfârşitului?

Nu sunt semne speciale ca să zici s-a întâmplat cutare lucru… Sigur, suntem aproape de sfârşit, dar nimeni nu ştie când va veni acesta.

Revenind la problema Judecăţii obşteşti, ar trebui să fim preocupaţi mai mult de judecata particulară a fiecăruia dintre noi decât de cea finală?

Sfârşitul lumii va fi cu judecată pentru oamenii care au trăit cândva pe pământ. Nu ştim când va veni Judecata de apoi, dar ştim că vom merge la Judecată, de aceea în slujbele noastre zicem: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem“. Sigur, vom merge la judecată, deşi în Sfânta Evanghelie de la Ioan Domnul Hristos zice: „Cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce m-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă“. Deci vor fi şi oameni care vor fi la judecată, ca şi cum n-ar merge la judecată. Pentru că dacă au trăit o viaţă aşa cum vrea Dumnezeu, înseamnă că judecata pe ei nu-i va nelinişti nici înainte de judecată, nici în momentul venirii acesteia.

Singura carte din canonul Noului Testament care face referinţe majore la sfârşitul lumii este Apocalipsa lui Ioan. De ce nu este folosită această carte în cult?

Chestiunea este simplă. Această scriere a fost privită în trecut cu multă nesiguranţă. Acolo sunt lucruri pe care noi nu le putem interpreta, pentru că nu ne sunt cunoscute. Ceea ce ştim este faptul că Apocalipsa a fost scrisă nu pentru timpurile noastre, ci mai ales pentru vremea când a trăit autorul acestei cărţi.

În ce ar consta pregătirea creştinului pentru sfârşitul personal în primul rând şi în general pentru sfârşitul lumii?

Noi trebuie să aşteptăm sfârşitul nostru având în atenţia noastră cuvintele Mântuitorului: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“. Domnul Hristos vrea ca noi să fim gata de sfârşitul care poate veni în orice moment. Şi oricând se va întâmpla, că va fi în vremea noastră, că se va petrece după noi, trebuie să putem primi ziua aceea cu seninătatea cuvenită.

Creştinismul este o religie cu viziune eshatologică, cu deschidere spre cele viitoare. Există în Ortodoxie această tensiune a aşteptării venirii Domnului?

Nu. Pentru că toate aceste lucruri s-au întâmplat în fiecare generaţie de oameni. Adică oamenii au aşteptat întotdeauna sfârşitul şi ei au crezut că sfârşitul va fi în vremea lor. Or, de atunci au trecut două mii de ani. Sfârşitul încă n-a venit. Şi dacă s-ar pune întrebarea când va fi sfârşitul?, aş răspunde că toate lucrurile rămân aşa cum se ştie, aşa cum au fost. Şi aceasta o citim în epistola a II-a a Sfântului Apostol Petru în capitolul 3 unde se face aprecierea aceasta că nu ştim când va fi sfârşitul lumii.

„Gândul la moarte este începutul înţelepciunii“ spune Sfântul Vasile cel Mare. Trebuie să gândim la sfârşitul lumii, sau la sfârşitul propriu?

Eu cred că trebuie să gândim nu atât la moarte, ci la viaţa de după moarte.

Părintele Teofil Părăian

sursa Ziarul Lumina


Articolul Următor
Articole postate de același autor
6032

Zece pași spre fericire

Fericit cel ce, luminându-și ochii inimii, Îl vede în sine întotdeauna pe Domnul ca în oglindă, că va primi ușurare de patimi și de gândurile viclene. Fericit cel ce iubește cuvintele cele frumoase și bune și urăște cuvintele de rușine și stricătoare, că nu va cădea în robia celui viclean. Fericit cel ce-și zidește aproapele […]